Pina in secolul al Xl-lea inaintea erei noastre, traditia este in special orala. Perioada patriarhilor din marile religii abrahamice (1800 - 1200 in.Hr.), a carei epopee este continuta in cartea Genezei, nu a lasat practic nici o urma istorica, Incepind cu Moise (aproximativ - 1200) este probabil ca textele fondatoare sa fi fost transpuse in scris (sa ne gindim la Tablitele Legii). Ele sint reluate intr-un ansamblu atunci cind regele David (aproximativ - 1000) se inzestreaza cu o cancelarie si cu scribi. Aceste texte vechi sint imagistice. Dumnezeu este desemnat printr-o tetragrama (Yahweh). Acestea sint scrierile "yahwiste" din Pentateuc. Dumnezeu mai este de asemenea desemnat prin numele Adonai, El, Elohim (> capitolul 3, A, c).
Dupa separarea in doua regate in secolul al IX-lea inaintea erei noastre, apar povestirile in care Dumnezeu este numit Elohim, de unde numele de scrieri "elohiste". De-a lungul vremurilor, traditiile celor doua regate s-au contopit intr-o singura scriere, ceea ce explica faptul ca gasim uneori doua relatari alaturate pentru un acelasi eveniment: de exemplu crearea sau Potopul. Povestirea elohista este mai sobra decit cea yahwista. In secolul al VIII-lea, o noua lectura a acestui ansamblu aduce retusari textelor vechi si ajunge la o carte noua, Deuteronomul. Din aceasta epoca dateaza cea mai mare parte a Torahului si partea esentiala a cartilor istorice si profetice ce ceracterizeaza aceasta religie monoteista
|
)
