Romania se afla, la înccpulul primului război mondial, încă dependentă de alianţa cu Puterile Centrale, desi nu era nici un secret că majoritatea populaţiei si a oamenilor politici simpatiza puternic cu Franţa si se opunea dorinţei regelui Carol I de a participa la conflagraţie alături de Germania si Austro-Ungaria.
Consiliul de Coroană de la Sinaia, din 21 iulie/3 august 1914, a respins dorinţa suveranului, hotărît pentru o alianţă cu Puterile Centrale, si s-a pronunţat, în majoritate, pentru o politică de neutralitate armată cu apărarea graniţelor.
Delimitarea de politica Triplicei, previzibilă încă din timpul războaielor balcanice, s-a întărit odată cu încheierea, la 18 septembrie/l octombrie 1914, a convenţiei secrete romano-rusc, act prin care diplomaţia ţaristă se angaja să garanteze si să apere integritatea teritorială a Romaniei, în schimbul unei neutralităţi binevoitoare, rccunoscîndu-i-se, totodată, drepturile asupra Transilvaniei.
Înclinînd, încă de la începulul conflictului, pentru alianţa cu Antanta, care îi recunostea dezideratele unităţii naţional-statale, Romania a iniţiat, în primăvara anului 1915, negocieri secrete cu Rusia, Franţa si Anglia. Tratativele cu Antanta au fost complicate, faptul datorîndu-sc nu nchotărîrii guvernului de la Bucuresti, ci, dorinţei sale de a obţine acordul pentru rcincludcrea în graniţele istorice a tuturor teritoriilor locuite de romani si de a asigura ţării condiţii favorabile din punct de vedere militar.
Angajamentul politic al Romaniei, precizat încă din august 1915, s-a tran¬sformat într-unui militar la 4/17 august 1916. între condiţiile intrării Romaniei în război de partea Antantei două erau esenţiale: recunoasterea dezideratului unităţii naţional-statale si a egalităţii de tratament a Bucurestilor la viitoarea Conferinta a Pacii.
Ncsusţinută de Aliaţi si slab pregătită din punct de vedere militar, Romania, după o serie de succese iniţiale obţinute în Transilvania în faţa trupelor austro- ungare, va trebui să se retragă în toamna anului 1916, abandonînd vremelnic majoritatea teritoriului naţional. Teritoriul ci se limita, în decembrie 1916, laoparte a Moldovei. în primele zile ale iui ianuarie 1917, frontul se stabiliza în sudul Moldovei, pe linia Siretului, de-a lungul Dunării si a braţului Slîntul Ghcorghe.
|