Asemenea lui ANOUILH care si-a dat seama ca nu are biografie, dar, citesc, se bucura teribil pentru asta, la fel nici eu nu am biografie, numai ca pe mine acest lucru nici nu ma bucura, dar nici nu ma umple de disperare.
Indiferent cum o luam, m-am nascut īn 14 aprilie 1950, la Budapesta, īntr-o capitala a unei žari est-europene, drept descendent al unei vechi familii, cum se obisnuieste sa se spuna. Conform unui proverb unguresc, daca Pamīntul este palaria lui Dumnezeu, Ungaria e buchetul de flori de pe palarie. Daca am descoperi, deci, ca Pamīntul este īntr-adevar palaria lui Dumnezeu, am avea, oarecum, cīstig de cauza. Copilaria-mi a coincis cu cīteva acžiuni tragice ale socialismului timpuriu (drept descendenži, īn 17 iunie 1951, am fost si noi deportaži) - dar, īn cazul īn care omul supraviežuieste, aceste lucruri abia daca pot afecta o copilarie. Copilaria mea a fost īngrozitoare doar pentru parinži. Gīndindu-ma la asta, acum si eu stiu ce īnseamna sentimentul de groaza.
Anul 1956 este un an important pentru mine, este anul īn care mi-am īnceput studiile, daca e sa ma exprim elegant. Īncepīnd din acest an am īnvažat si am jucat fotbal. Sīnt mīndru ca pentru cea de-a doua īndeletnicire, īn jurul vīrstei de 20 de ani, pentru o scurta perioada de timp, am primit chiar si bani (si, desigur, ma mīndresc si ma bucur si pentru faptul ca fratele meu mai mic3, īn calitate de membru al selecžionatei nažionale de fotbal, reuseste performanža golului, īn cele mai diferite zone lingvistice - tot atītea posibilitaži de traducere!). Mi-a placut foarte mult sa īnvaž, descoperind aventura, amarul si bežia īnvažaturii la Gimnaziul Piarist.
Exagerīnd pužin, tot din dorinža de aventura am absolvit Facultatea de Matematica din Budapesta, dupa care am lucrat timp de patru ani la un Centru de calcul din capitala