(1795-­1821) Poetul apartine celei de-a doua generatii de scriitori romantici englezi. A studiat initial medicina, pentru ca, ulterior, ideile liberale promovate de publicatia The Examiner a lui Leigh Hunt sa-i stimuleze vocatia poetica. S-a daruit poeziei cu o pasiune fascinanta, nascuta din dragostea profunda pentru limba engleza si din ambitia de a-si intrece fortele cu cei mai mari poeti ai trecutului. Inspirat de contemporanii sai - Wordsworth si Hazlitt -, dar si de Shakespeare, Milton si Dante, John Keats a facut din opera sa o veritabila autobiografie spirituala; precursor al estetismului, el declara - inaintea lui Rilke - o "dragoste" stranie pentru moartea care il pandeste (poetul fiind bolnav de tuberculoza inca din 1816).

Lamia, Isabella, The Eve of St. Agnes, Endymion, The Fall of Hyperion si - nu in ultimul rand - La Belle Dame sans Merci (balada care prefigureaza sugestiile fluide ale simbolismului) sunt repere ale creatiilor de exceptie ale unei personalitati care, azi, este inconjurata de tulburatoarea legenda a unui geniu fragil, "asasinat de pamfletarii imbecili ai epocii" (J. Barnard).