(1838-1907) a fost un savant roman de formatie enciclopedica, spiritul sau erudit manifestandu-se in multiple directii: istorie, folclor, literatura, lingvistica si filologie etc. Are meritul, printre altele, de a fi pus bazele filologiei romanesti prin cele 3 volume intitulate Cuvente den batrani (1877-1881). Ca lexicograf, a lasat urmasilor o opera monumentala (desi neterminata), Etymologicum Magnum Romaniae.

Ca lingvist si teoretician al limbajului, este autorul a numeroase idei si distinctii conceptuale (devenite cunoscute mai ales prin lucrarea Principie de linguistica), dintre care unele isi pastreaza si astazi valabilitatea: circulatia cuvintelor, continuitatea dialectala etc. Ca istoric al limbii romane si ca etimolog, a publicat studii si articole a caror valoare este, de cele mai multe ori, perena si incontestabila.