Lucrarea, scrisa de doi dintre cei mai prestigiosi specialisti francezi in pragmatica, critica tendinta de a considera discursul ca o unitate lingvistica distincta. Autorii nu se opresc insa la contestarea analizei de discurs, careia ii evidentiaza carentele si lipsa de fundament stiintific, ci propun un program de cercetare original, situat in cadrul pragmaticii pertinentei, bazat pe combinarea strategiilor reductioniste si contextualiste si sprijinit de argumente epistemologice, lingvistice si cognitive. Ei prezinta modele novatoare pentru functionarea conectorilor pragmatici, a timpurilor verbale si a referintei, care faciliteaza interpretarea discursului, inteles ca secventa de enunturi. Aceste perspective sunt puse in raport cu unele ipoteze cognitive recente, precum strategia interpretului si teoria mintii. Noutatea lucrarii vine tocmai din aceasta deschidere catre domenii extralingvistice, concomitenta cu revalorizarea traditiilor gramatice si pragmatice. De altfel, volumul a devenit o referinta obligatorie in lucrarile publicate ulterior in domeniu.
|
)
