Inainte de toate, am urmarit etapele vietii filosofului Augustin, care alcatuiesc o sigura si lunga convertire. Primul pas a fost apropierea treptata de crestinism, pentru ca Augustin era un pasionat cautator al adevarului. Momentul trecerii unui nou prag l-a constituit abandonarea placerilor trupesti in favoarea lui Cristos. Si - in sfarsit - ultimul pas l-a condus pe Augustin sa-si ceara iertare de la Dumnezeu in fiecare zi a vietii sale, cu o atitudine plina de umilinta, cu care a trait pana la moarte.
Cele doua cetati prezentate de Sfantul Augustin pornesc de la primul locuitor al cetatii pamantesti - Cain - precum si de la cel al cetatii ceresti - Abel. Acestea au si doua vieti opuse: una carnala, cealalta spirituala, in care cetatenii traiesc asemeni omului sau asemeni lui Dumnezeu. Acest pelerinaj al locuitorilor Cetatii lui Dumnezeu, care traiesc dupa spirit, nu dupa trup, va duce cu siguranta la nemurirea la care ei aspira. Cat despre societatea necredinciosilor, traind dupa om, nu dupa Dumnezeu, este chinuita de sentimente depravate, precum si de boli sau pasiuni. Unii dintre acestia devin atat de orgoliosi si de aroganti in necredinta lor, pana in punctul in care nu se lasa nici miscati, nici induiosati, nici inclinati de cel mai mic sentiment, ei mai bine isi pierd umanitatea decat sa ajunga la adevarata liniste. Sfarsitul celor doua cetati inseamna pacea vesnica, linistea care rezulta din ordine, in care, fiecare isi are locul sau.
Ideile pe care le impartasesc oamenii astazi despre evolutia omenirii, chiar ideea insasi a acestei evolutii, se datoreaza autorului Cetatii lui Dumnezeu.
|
)
