Raoul Wallenberg a fost, fara niciun dubiu, unul dintre cei mai valorosi diplomati si mai promitatori oameni de afaceri ai vremii sale, iar, sub aspect umanitar, a fost un veritabil colos, caruia i s-a datorat salvarea, de la o moarte atroce, a aproximativ o suta de mii de evrei.
Prim-secretar de legatie la misiunea Suediei din Budapesta, alaturi de colegul lui, diplomatul Per Anger, Raoul Wallenberg a distribuit, in randul populatiei evreiesti, asa-zisele "pasapoarte de protectie". Documentele ii identificau pe purtatorii lor drept cetateni suedezi, pe cale de a fi repatriati. Desi erau complet lipsite de orice valoare juridica, aceste documente aveau aparenta unor acte oficiale si, ca atare, au fost acceptate, fara obiectii, de autoritatile germane si ungare. Mai mult, echipa de diplomati de sub conducerea lui Wallenberg a negociat cu germanii ca purtatorii sus-mentionatelor pasapoarte sa fie tratati ca cetateni suedezi, si, in consecinta, sa fie dispensati de portul stelei galbene.
Pentru protejarea unui numar cat mai mare de evrei, Wallenberg nu a omis nicio metoda, folosind inclusiv negocierea directa, purtata, cu indrazneala si obstinatie, cu liderii nazisti - Adolf Eichman in primul rand -, cu generalul comandant al armatei germane din Ungaria, Gerhard Schmidthuber, si cu lideri ai noului partid ungar aflat la putere (din octombrie 1944) - temutele "Cruci cu Sageti" ale lui Ferenc Szálassy, celebre pentru cruzimea lor.
Printre personalitatile care au beneficiat de activitatea sa neobosita s-au numarat biochimistul Lars Ernster, care a fost gazduit la Ambasada Suediei, si Tom Lantos, viitorul membru al Camerei Reprezentantilor a SUA, care a locuit intr-una din cladirile inchiriate de Raoul Wallenberg. Prin grija si eforturile sale, diplomatul suedez va deveni, post-mortem, cetatean de onoare al SUA.
|
)
