Nedispunind de statutul marilor civilizații mondiale, creațiile culturale romanesti au reclamat adesea omologari decantate pe alte meridiane ale mapamondului, unde etalonul valoric comporta o mai mare rigoare si coerența, iar, pe de alta parte, nu este perturbat de subiectivismele si meschinariile locale. Departe de noi gindul de a proclama infailibilitatea verdictelor venite de dincolo de fruntariile țarii, caci si acolo penetreaza uneori impostura, incompetența si reaua-voința, situație in care se impune, in chip firesc, ignorarea sau abjurarea lor transanta. Pledoaria in favoarea receptivitații fața de etichetarile straine are evident in vedere doar pe acelea purtind pecetea profesionalismului si a exigenței.
Un domeniu atit de complex, dar si contaminat de susceptibilitați, precum trecutul național, proiectat adesea pe plan zonal prin spectrul intereselor politice efemere ori inriurit de efuziuni patriotarde, are cu atit mai mult nevoie de confruntari cu unghiuri de vedere detasate de asemenea atitudini tendențioase.
Prin prisma acestor precepte, demersul profesorului american Frederick Kellogg nu poate fi decit salutar, cu atit mai mult cu cit vine din partea unui specialist cu preocupari perseverente pentru istoria romaneasca, domeniu in care si-a exteriorizat disponibilitațile carturaresti prin mai multe publicații remarcabile prin erudiție si competența interpretativa, prin expuneri nuanțate si prin ascuțit spirit critic.
Dupa studii intreprinse la reputata Universitate din Stanford si la Universitatea Californiei de Sud, Frederick Kellogg si-a susținut lucrarea de doctorat la Universitatea Indiana, in anul 1969. Si-a inceput activitatea profesionala la Universitatea de Stat Boise, in calitate de Instructor (1962-1964), urcind apoi la treptele de Assistant Professor (1964-1965) si Associate Professor (1966-1967), dupa un scurt interstițiu ca Visiting Assistant Professor la Universitatea din Idaho, in 1965. Acelasi cursus honorum ca la Boise - Instructor (1967-1968), Assistant Professor (1969-1971) si Associate Professor (cu incepere din 1971) -, parcurge ulterior la Universitatea Arizona din Tucson, unde funcționeaza si in prezent, fiind stabilit in orasul amintit din statul Arizona, in partea de sud a Statelor Unite.
Profesorul Frederick Kellogg a manifestat de mult timp un interes special pentru istoria romaneasca, roadele acestor preocupari materializindu-se intr-o suita de comunicari susținute la manifestari stiințifice din Statele Unite, Romania si din alte țari, ca si prin mai multe lucrari abordind teme de istoriografie si de istorie moderna.
De un interes special s-a bucurat sinteza sa din anul 1990, in care survoleaza evoluția scrisului istoric romanesc (A History of Romanian Historical Writing, Bakersfield, Ca.), receptata pozitiv atit in Statele Unite, cit si in mai multe țari europene, prin condeiul avizat al unor reputați specialisti (Dennis Deletant, Harald Heppner, George Jewsbury, Athanassios Karathanassis, Paul Michelson, Alexandru-Florin Platon, Vladen N. Vinogradov etc.), care au remarcat nu numai oportunitatea tratarii subiectului, ci si documentația sa riguroasa, precum si echilibrul si limpezimea analizei. Aceste valențe ale volumului au justificat traducerea sa in limba romana (O istorie a istoriografiei romane), asigurata de catre Laura Carmen Cuțitaru, si publicarea in Editura Institutului European din Iasi, sase ani dupa apariția sintezei in SUA. Calitatea versiunii romanesti a lucrarii, subliniata, de asemenea, de mai mulți recenzenți, a condus la rapida sa epuizare din rafturile librariilor.
Potrivit marturie autorului, opțiunea pentru tematica respectiva s-a datorat dorinței de a percepe rolul deținut de poporul roman pe scena involburata a Europei de Sud-Est, iar, pe de alta parte, de a inlesni cercetatorilor din mediul lingvistic anglofon constientizarea bogației culturale romanesti si, totodata, de a oferi (Prefața, la O istorie�, p. 13). Pe de alta parte, profesorul de la Universitatea din Arizona a incercat sa suplineasca lipsa unei expuneri globale asupra istoriografiei romanesti, fara a ignora textele ce ii prospectau anumite secvențe cronologice sau tematice. In cuvintul introductiv la volum, Al. Zub, chiar daca ii notifica limitele inerente si imposibilitatea de a epuiza si aprofunda toate aspectele prioritare, conchidea ca textul confratelui american romanesc si (Un romanist american, in O istorie�, p. 11).
|
)
