Marele merit al proiectului constructiei europene era acela de a concilia aspiratiile divergente. Pe de o parte, el satisfacea natiunile favorabile liberului schimb, lasindu-le sa intrevada fluiditatea comertului; si pe de alta parte, entu-ziasma pe cei care visau la crearea unei federatii politice, la-sindu-i sa creada ca, asa cum statul a contribuit la formarea pietelor nationale unificate, federatia va forma «societatea civila europeana». Compromisul intre partizanii liberului schimb si cei ai politicilor publice este la fel de determinant in proiectul fondator ca si concilierea, deseori pusa in discutie, intre federalisti si partizanii suveranitatii nationale. Compromisul ilustreaza deci persistenta unei tensiuni majore a culturii politice europene, care a opus, pe de o parte, sustinatorii societatii civile si, pe de alta parte, admiratorii puterii publice. De la sfirsitul secolului al XVIII-lea, liberalii repeta dupa Thomas Paine ca: «Societatea in fiecare stat este o binecuvintare, iar guvernul, in starea sa cea mai buna, nu este decit un rau necesar, pentru a deveni un rau intolerabil in starea sa cea mai nepotrivita». Recurgind la repere din aceeasi epoca, altii isi exprima increderea in „la raison d’État”, pentru ca ei cred, ca si Rousseau ca «Legis-latia are marele merit de a mentine egalitatea, pe care deseori forta lucrurilor o distruge». Pentru primii, libertatea se gaseste in viata sociala, si in acest caz puterea publica trebuie sa fie, pe cit posibil, discreta; pentru ceilalti, numai legea, care corecteaza inegalitatile sociale, te face liber.
|
)
