Considerat dupa moartea sa un dramaturg minor, Thomas Heywood a fost vazut, in secolul al XIX-lea si al XX-lea, ca cel mai bun autor de drame romantice de aventura (cu Frumoasa de la Soare Apune), ca autorul celei mai bune drame domestice , ca precursor al romanului sentimental si al dramei burgheze a secolului al XVIII-lea, ca aparator al scenei engleze in fata atacurilor puritane, si ca cel mai longeviv si prolific dramaturg englez, prolificitate comparata cu cea a dramaturgilor spanioli. Mai mult, acum, la peste trei sute saizeci de ani de la moarte, il putem considera si ca precursor al atit de controversatei telenovele. Faptul ca a fost neglijat pe nedrept este un adevar. Singura consolare ca scena sa lipsit de el atita vreme vine din faptul ca acelasi lucru sa intimplat si cu ceilalti dramaturgi elizabetani si iacobiti care au ramas, veacuri dea rindul, in umbra lui William Shakespeare si Ben Jonson. Thomas Heywood (n. 1574 75) se naste cu un an sau doi inaintea inaugurarii primului teatru din Anglia, la Shoreditch, dupa ce Burbage primise licenta in 1574, si moare cu un mai inaintea inchiderii teatrelor (1642). O data cu interzicerea spectacolelor publice de catre puritani (pina in 1660), activitatea teatrala sa desfasurat sporadic, sub forma de masti sau spectacole private, consecintele negative manifestinduse si asupra nevoii de noi piese pentru scena sau de carte care sa publice dramele timpului (in 1642 mai sint publicate doua piese, ca mai apoi, in 1643, 1645 genul sa nu mai fie deloc reprezentat in cataloagele timpului). Am evocat aceste date de inceput si sfirsit pentru a atrage atentia asupra faptului ca activitatea dramaturgului acopera o perioada de peste patruzeci de ani, care coincide cu anii de glorie ai teatrului Renasterii si, de ce nu, ai teatrului englez.
|
)
