Gheata din calorifere si gheata din whisky

Cīteodatā simt sincer ca īmi iubesc tara, dar ma abtin s-o spun, ca sa nu fiu confundat cu dezgustatorii patrioti de profesie din categoria lui Comeliu Vadim Tudor. Altadata, pasivitatea romānilor ma īnfurie, dar abia īndraznesc sa irigaim ceva pe aceasta tema, fiindca sīnt patit şi ştiu ca orice observatie critica ma poate transforma, īn ochii celor aflati la putere, īntr-un „duşman al poporului". Mecanismul delicat al sentimentelor mele fata de tara īn care m-am nascut s-a dereglat de multa vreme, definitiv. Nici cīnd ramīn singur cu o femeie frumoasa nu ma pot bucura cu adevarat de prezenta ei. Ma simt privit dezaprobator de un prezidiu īntreg de tovaraşe cu coc, ma simt chemat la ordine, vehement, de o comisie īntreaga de tovaraşi cu genti diplomat. Anul trecut, Ia mare fiind, m-am īmprietenit cu cītiva copii pe plaja şi m-am jucat un timp cu ei, colaborīnd la construirea unor castele de nisip. Dar oricīt de īnsorita era ziua, tot mi-a trecui prin cap, ca o umbra, gīndul ca ar trebui sa-i īnvat sa construiasca nu castele, ci combinate siderurgice şi hidrocentrale. La alegeri, am votat īmpotriva acelora despre care ştiam dinainte ca vor fi aleşi, dar am facut-o īncordat, apasat de o amenintare nelamurita. Nu m-aş fi mirat sa aflu ca īn cabina de votare exista o camera de luat vederi, discreta, şi ca voi fi pedepsit pentru optiunea mea. N-am fost pedepsit. Dar la alegerile viitoare s-ar putea sa votez, totuşi, şi eu cu eternii noştri conducatori, ca sa nu ma mai framīnt atīta fara rost. Se povesteşte ca, odata, un cīine tinut multi ani īn lant a fost eliberat şi ca el, aşa liber cum era, tot nu īndraznea sa iasa din cercul īn care se īnvīrtise