Paralel cu cunoasterea in profunzime a civilizatiilor orientale, sub toate aspectele si din toate epocile, Gustave Le Bon se intereseaza tot mai mult de psihologie — disciplina aflata pe atunci in plina afirmare, dupa ce fusese contestata de pozitivisti cu o jumatate de secol mai inainte. Combinind-o cu sociologia, el defriseaza un domeniu prea putin explorat, acela al psihologiei colective. Cartea sa Psychologie des foules z-a adus celebritatea. Intr-un studiu din 1921, intitidat Psihologia multimii si analiza oului, S. Freud o considera yyo descriere stralucita a sufle- tului multimiidesi ii reinterpreta unele date din perspectiva psihanalizei. Alte volume sint consacrate psihologiei popoarelor (Lois psychologiques de devolution des peu- ples), psihologiei politice (Psychologie du socialisme, Psychologie politique, Les opinions et les croyances, La Revolution frantaise et la psychologie des revolutions, Ensei- gnements psychologiques de la guerre europeenne, Psychologie des temps nouveaux), psihologiei educatiei (Psychologie de Teducation). In toate aceste carti informatia — bogata si variata — inceteaza sa mai aiba o valoare in sine, ci serveste doar pentru exemplificarea ideilor generale, numite adeseori „legi", pe care Le Bon le arunca in tromba, naiicindu-si pur si simplu cititorii. De aici si neincrederea manifesta a |specialistilorobisnuiti sa transpire din greu pentru un minuscul graunte de adevar, in fata acestui adevarat regal al spiritului de sinteza.
Daca asavantii| au vazut in bogatia de idei a lui Gustave Le Bon, autorul cartii Incertitudinile prezentului,
O dovada de diletantism, oamenii politici i-au apreciat opera tocmai din acest motiv. „Admir luciditatea Dv. uimitoare", ii scria Clemenceau, recunoscind ca „si-a putut corecta multe din ideile sale" consultindu-i cartile. „Am citit, declara Mussolini, intreaga opera a lui Gustave Le Bon. Nu stiu de cite ori am recitit cartea sa, Psihologia multimilor: este o lucrare capitala, la care ma raportez adeseori". Arturo Alessandri, fost presedinte al Republicii Chile, spunea intr-un interviu din 1924: „Sint admiratorul sau cel mai fervent. M-am hranit cu operele sale si, in cariera mea politica, am avut ocazia sa constat in mod constant admirabila justete a observatiei sale". Presedintele Roosevelt nu se despartea de Legile psihologice ale evolutiei popoarelor, care-l inspira in deciziile sale politice. In preajma izbucnirii primului razboi mondial, marele vizir al Turciei il invita la Constantinopol pentru a tine prelegeri de psihologie politica. Publicul larg il simpatiza in egala masura. Mai toate cartile sale au cunoscut zeci de editii si au fost traduse in toate limbile de cultura ale lumii.
|
)
