|
|
Din cuprins:
- Obiecte si obiective;
- Comunicarea;
- Semnificatia;
- Descrierea semiotica;
- Familiile de semne;
- Pluralitate de canale, pluralitate de coduri;
- Variatia semiotica;
- Pragmatica, retorica si cunoastere;
- Probleme ale unei semiotici a iconilor vizuali.
|
Omul pare sa comunice la fel de natural pe cit maninca sau respira. Dar aceasta simplitate aparenta ascunde mecanismele elaborate pe care diferitele culturi le creeaza sau le impun, in centrul mecanismelor aflindu-se semnificatia - semiotica fiind disciplina care studiaza intregul fenomen. Pentru prima data, datorita lui Jean-Marie Klinkenberg, publicul larg de la noi are posibilitatea de a se initia in multiplele dimensiuni ale acestei stiinte de intersectie, in care dialogheaza antropologia si lingvistica, filosofia si stiintele comunicarii. Intr-o sinteza originala, redactata clar, autorul se pronunta in favoarea unei semiotici cognitive, careia ii confera dimensiunea sociala a retoricii.
Semiotica este o disciplina paradoxala: o gasim peste tot si nicaieri. Ea isi propune sa ocupe un loc spre care converg numeroase stiinte: antropologia, sociologia, psihologia sociala, psihologia perceptiei si, dintr-o perspectiva mai larga, stiintele cognitive, filozofia si in mod special epistemologia, lingvistica, disciplinele comunicarii. Mai mult, semiotica pretinde sa fie aplicata unor obiecte atit de diferite, incit enumerarea lor ar semana cu un inventar a la Prevert sau cu un colaj suprarealist: arte spatiale, simptomatologie, drept, meteorologie, moda, limba, orice... incercind sa cuprinda atitea lucruri, nu poate desigur sa retina decit foarte putin. Caci, cu exceptia megalomanilor, cel care o practica nu poate avea pretentia de a cunoaste in detaliu fiecare dintre aceste discipline, fiecare dintre aceste obiecte: cine poate fi in acelasi timp psiholog si antropolog, meteorolog si specialist in imagistica medicala?
Jean-Marie Klinkeberg
|
Desi cu o veche traditie, semiotica (sau semiologia) este inca, in constiinta comuna, un domeniu cu frontiere vagi sau perceput ca usor ezoteric, rezervat unei elite de initiati. O regasim mai peste tot, de la viata cotidiana pina la nivele stiintifice inalte si in cele mai rafinate produse artistice si spirituale. De unde si de ce aceasta ubicuitate? Are semiotica de fapt un obiect propriu? Poate ea furniza raspunsuri pe care alte domenii nu le gasesc? Fie ca putem da un raspuns sau nu acestor intrebari, interesul pentru semiotica nu a scazut, ea nu a ramas la stadiul de simpla moda, mentinindu-se intr-o permanenta actualitate.
Marina Muresanu Ionescu
|
|
|
|