Traim in jungla grea si miraculoasa a cartii. Din care cei cuminti rup un lastar; in care necumintii haladuiesc pentru totdeauna unei vieti.Semnele pindesc in hatisuri primordiale, ne vineaza, trec mortal prin noi, dincolo de noi, cu toata cohorta de schingiuitori ai lemnului intru carte: padurari, fabricanti de hirtii si cerneluri, scriitori, editori, tipografi, librari, bibliotecari. În fiecare carte e rastignit un pom. O rastignire infinita - toate cartile vremurilor.Je sème à tout vent. Hélas, mes chers livres Larousse! Din viclenele tomuri, nu bate nici un vint. Ele atrag, aspira, senvaluie in cetoase fronturi centripete. Cei ce nu le rezista sint damnati sa coboare in arenele bibliotecilor, unde vorba te duce, seduce, e agresiva, provocatoare, persuasiva, ademenitoare. Fascinanta.Orice biblioteca e o istorie a cartii; in orice biblioteca e macar o Istorie a cartii.Cea pe care o am de citva timp pe masa, Historire du livre de Albert Labarre, intra fara preliminarii in definitii si sentinte, ceea ce edifica asupra structurii sale tehnice, documentare, elevat didactice; e o carte pe care nimeni nu va plinge. Poate unii vor ofta. Vom vedea mai tirziu de ce. Deocamdata sa recunoaste, o data cu cercetatorul, ca aparitia unor asemenea studii, baleind, cu penelul ori cu instrumente taioase, ariile istorice, geoculturale, accesibile unui anume autor, va insemna, dincolo de orice pretentii de exhaustivitate, emiterea de mesaje regionale.O data sfirsita Introducerea - cu cele citeva acorduri pe definitii posibile ale acestei imposibile nascociri umane, cartea, si cu avertismentul ca avem in fata un compendiu - Istoria lui Albert Labarre, din Orientul nestiut, capitol cu capitol, trece Bosforul, o ia catinel si doct spre Occident, pentru a nu mai privi la est de Alpi, decit prea arar. Acum vreo douazeci de ani, unii eram fericiti ca aveam in mina o carte buna occidentala; azi am vreao la fel de buna, dar sa se documenteze nitel si despre noi. Ori vina e in alta parte?
|
Actes obiect pe care Orientul antic il pastra sub forma de tablite de argila, grecii si romanii il desfasurau sub ochii lor, Evul Mediu il atasa de banci, stramosii nostri il luau in mina iar noi putem sa-l punem in buzunar - acest obiect, Cartea, are un loc atit de important in exprimarea gindirii si in pastrarea oricarei cunostinte, incit merita un studiu aparte. Ea poate parea un obiect de studiu limitat; in realitate este un fenomen complex. Daca luam seama la varietatea si diversitatea punctelor de vedere din care trebuie sa o examinam, trebuie sa-l simtim si unitatea dar si "amputarea" de care sufera atunci cind ii sint sacrificate anumite aspecte pentru ca altele sa fie mai bine puse in valoare.
|