Fiindca volumul In orizontul istoriei apare dupa Un anumit numar de ani de la intocmirea lui, o explicatie se impune inca. Habent sua fata libelll. Un lung stagiu prin edituri poate invechi o carte, mai ales atunci cind materia, prin insasi natura ei, este susceptibila de eroziune morala. Daca o publicam totusi in forma de la inceput este pentru ca ea sugereaza o anume exemplaritate. Se poate vedea mai ales ca sl in plina dictatura era posibil ca un om de litere sa ramina onest, cu conditia de a se pastra mereu in spatiul profesiei sale si de a refuza sa participe la discursul puterii. Concesia ideologica sau poliUca n-a fost inevitabila, cum se pretinde adesea, iar staruinta cu care unii cercetatori din sfera umanisUdi au stiut sa apere demnitatea scrisului. In latura lui sociala, deontologica, e wed nica de stima. Ea nu comporta spectaculosul disidentei politice sl nu atrage dupa sine aplauze, dar joaca, in perspectiva mai ampla, un rol ce nu poate fi minimalizat fara a dauna imaginii de ansamblu a epocii, adevarului fata de care istoriografia e mereu datoare. In afara de aceasta, mi s-a parut ca textele strinse aici mai raspund inca la nevoile societatii noastre de a-si intelege trecutul si ca o viziune calma, echilibrata, comparativa asupra istoriei sub unghi cultural poate inlesni benefic asumarea duratei proprii.
O etnie, ca si un individ, nu ajunge la constiinta de sine decit prin delimitare treptata de mediul inconjurator, iar autodefinirea e un proces indelung si adeseori dramatic. Popoarele isi cauta de cind se stiu originile, mai intii obscur, apelind Ia mituri si legende, apoi la instrumentele cunoasterii stiintifice, dar putine din ele pot spune ca le-au putut determina cum se cuvine si. In tot cazul, nici unul nu se poate declara satislacut cu ceea ce stie pe acest tarim. Deoarece o curiozitate legitima, irepresibila. ne obliga sa cercetam tot mai departe, de la propria noastra origine, ca indivizi, la etnogeneza si de la aceasta la antropogeneza. Cimpul de investigatie deschizindu-se tot mai mult. Pina la ne- curpins. Miscarea a rebours, in cautarea sorgintei. Fie aceasta individuala ori la nivelul speciei, e insasi miscarea spiritului doritor de cunoastere si de autocunoastere necontenita. Abia ajuns intr-un punct ce parea sa-i fi fost tinta, el descopera un orizont mai larg. Isi fixeaza o noua tinta, care ii extinde si mai mult orizontul, iar miscarea aceasta continua la nestirsit. Fiindca nesfirsita e materia studiabila. Lupta cu «sfinxul» se reinnoieste cu fiecare din noi. cu fiecare generatie, efortul de recuperare a obirsiei nu-si poate atinge, la modul absolut, niciodata tinta. Cit de frumoasa e totusi aceasta sfortare a omului de a se deslusi din negura ce-1 inconjoara, ce nobila e pasiunea de a descifra inceputurile! Caci nu e vorba de cunoastere ca scop in sine. ci de un efort continuu de situare in durata. In raport cu propria devenire si cu devenirea colectivitatii apartenente. Nevoia de a cunoaste realitatile ultime pe acest tarim, de a determina asadar «germenii», «eonii» existentei umane, evolueaza in istorie, ca si in Faust. de la magie spre un optimism lucid, care mizeaza pe capacitatea productiva, creatoare, a sufletului omenesc.
A
|
)
