Abigel

Poate că ar fi suportat mai uşor să fie despărţită de lumea ei dacă i s-ar fi dat vreo explicaţie, indiferent de ce natură, dar cat de cat logică, o explicaţie acceptabilă pentru ea. Dar era atat de evident că generalul nu-i spusese adevărul atunci cand i-a comunicat că e cazul ca Gina să deprindă o disciplină mai severă decat cea cu care se obişnuise in casa părintească sub supravegherea unei guvernante, că aerul din provincie este mai curat şi mai sănătos, iar el, tatăl, care nu prea avea timp să se ocupe de ea, este mult mai liniştit dacă educaţia copilei va fi �ncredinţată unor oameni mai competenţi, pedagogi profesionişti, �nc�t Gina a considerat că n-are nici un rost să se mai g�ndească la toate acestea. Vila familiei VITAY se �nălţa pe costişa Dealului Gellert, oferind o superbă panoramă spre Dunăre şi oraş, deci unde-n altă parte putea să fie oare un aer mai curat şi mai sănătos dacă nu acolo, pe costişa dealului, �n imensa grădină, oare de la cine putea să deprindă o disciplină mai severă, dacă nu de la Marcella? Cadre didactice mai competente? De parcă la vremea respectivă nu tatăl ei, generalul �n persoană, ar fi optat pentru cea mai bună şcoală din Budapesta. Nu, de data aceasta generalul nu spunea adevărul, de data aceasta pur şi simplu voia s-o �ndepărteze de l�ngă el, or acest lucru nu putea să �nsemne altceva dec�t că tanti Mim6 avea dreptate: de luni de zile, mătuşa Mim6 �i tot �mpuia capul Ginei că generalul, fratele ei, s-a schimbat, a devenit mai ursuz, mai tăcut, iar faptul că ar sta toată ziulica la serviciu este o explicaţie de-a dreptul absurdă, nu are nici un temei real. Precis că-i vorba de vreo femeie, Gina o să se convingă şi singură că �ntr-o bună zi generalul se va �nsura. Oare femeia aceasta nu şi-o asumă pe Gina? Oare generalul o iubeşte mai mult pe această femeie străină dec�t pe propria Iui fiică? Abigel semăna perfect cu tatăl ei şi �n comportament; aşa �nc�t, după ce-1 implorase zadarnic timp de c�teva ore, Gina a tăcut dintr-o dată, n-a mai dorit nimic şi nici nu s-a mai jeluit. Generalul, care-şi cunoştea fiica nu numai �n calitate de tată, ci şi ca o mamă, ştia foarte bine c�tă amărăciune, c�tă tristeţe şi lipsă de speranţă se ascundeau �n spatele acestei tăceri disciplinate. P�nă şi bagajele şi le-a făcut fără să verse o lacrimă, �n doar după-amiaza zilei de dinaintea plecării, a �mpachetat totul foarte repede chiar şi fără ajutorul Marcellei