Cu putin timp in urma, am publicat Jurnalul politic al profesorului Ioan Hudita pentru perioada 1 ianuarie-24 august 1944 . Cu acest prilej, am infatisat, in trasaturi generale, biografia sa. Istoric, cu un doctorat de stat sustinut in Franta, conferentiar la Universitatea din Iasi, la Academia de Studii Economice si apoi la Facultatea de Istorie din Bucuresti, profesor la Scoala Superioara de Arhivistica si, din 1944, profesor titular de Istoria diplomatiei la Universitatea Bucuresti, Hudita a fost, totodata si un militant politic, initial in partidul doctorului Nicolae Lupu, iar, dupa fuzionarea acestuia cu partidul condus de Iuliu Maniu, in Partidul National Taranesc, in al carui birou de conducere a ajuns si al carui secretar general adjunct avea sa fie timp de o jumatate de deceniu.
In cele cateva zeci de mii de pagini de insemnari zilnice ale profesorului Ioan Hudita, anul 1940 ocupa o pozitie deosebita. Este vorba de cel de-al treilea an al dictaturii regale, fata de care Hudita se manifestase ca un categoric oponent, pierzandu-si din aceasta cauza si conferinta de Istoria diplomatiei pe care o detinuse la Academia de Studii Comerciale din Bucuresti.
Anul 1940 a marcat, chiar de la inceputurile sale, datorita crizei acute prin care trecuse regimul de dictatura in toamna anului precedent - cand avusese loc atentatul contra primului-ministru Armand Calinescu si cand, pe plan extern, incepuse cel de-al doilea razboi mondial - evidente tentative de compromis ale regelui Carol al II-lea. Acesta a incercat sa-si consolideze situatia pe plan intern, reorganizand Frontul Renasterii Nationale - care avea sa fie transformat in Partidul Natiunii -, atragand de partea sa pe unii dintre fruntasii opozitiei si totodata straduindu-se a ajunge la o cu Miscarea legionara. Totodata, el a continuat un joc de bascula intre Aliatii occidentali si Axa. Dar, o data cu inceputul verii, dupa infrangerea Frantei, evenimentele aveau sa se precipite si in ceea ce privea Romania. Hotarele acesteia se vor prabusi si pana la urma, Carol al II-lea, considerat marele raspunzator pentru drama tarii, avea sa plateasca cu pierderea tronului, erorile sale.
Notatiile zilnice ale lui Ioan Hudita ne transpun in mijlocul framantarilor din 1940. Ele dezvaluie preocuparile zilnice, cotidianul unui intelectual, impatimit in politica, lumea a relatiilor familiei, cercul de prieteni, achizitionarea unei locuinte in cartierul Vatra Luminoasa si etapele instalarii, preocupari legate de viata universitara, cum se desfasura o concentrare, in conditiile tensiunilor politico-militare ale vremii, dar mai ales ele sunt importante pentru a ne conduce in paienjenisul vietii politice interne si in primul rand inauntrul dezbaterilor si framantarilor din Partidul National Taranesc. De asemenea, ele pun in evidenta problematica externa, corelata desfasurarii celui de-al doilea razboi mondial. Cele doua tabere care se infrunta dincolo de granitele Romaniei se regasesc si inauntrul hotarelor ei in actiunile partizanilor unora ori ale altora dintre puterile implicate in razboi. Dar, dincolo de problematica politica interna si externa, Jurnalul lui Ioan Hudita mai este important si pentru infatisarea vietii de zi cu zi, a atmosferei pe diverse planuri din acel an de cumplite incercari.
Hudita este un opozant categoric al regelui Carol al II-lea si al regimului dictatorial instaurat de acesta. El nu pierde nici un prilej pentru a evidentia lipsa a Frontului Renasterii Nationale. La 21 februartie, nota cu evidenta satisfactie aprecierile critice ale lui Alexandru Vaida-Voievod, unul dintre fruntasii formatiei in cauza, care considera ca . Trei zile mai tarziu, insemna opinia doctorului Grigore Popa, prietenul sau, privind alcatuirea Frontului din si in aceeasi zi, doi prieteni - ofiteri! - ii vorbesc . Peste alte trei zile, Hudita noteaza cu ironie: . La 29 februarie Jurnalul consemneaza: ! Peste cateva luni, la 2 mai 1940, se gasesc insemnari critice la adresa lui Petre Andrei si a lui Mihail Ralea, cel dintai calificand pe monarh drept , iar celalalt proclamandu-l ! Revelatoare este si conversatia pe care o are in cursul unei calatorii cu Onofrei Lunguleac, deputat F.R.N., care-i declara lui Hudita ca .
In mod firesc, accentul cade pe activitatea conducerii Partidului National Taranesc, care apare, potrivit Jurnalului, divizata in doua tendinte, cea dintai centrata in jurul personalitatii lui Iuliu Maniu, iar cea de-a doua grupand pe Mihalache, Virgil Madgearu si Mihai Popovici, ceva mai concesivi fata de regimul dictatorial instituit de Rege. Profitand de aceasta situatie, cercurile din jurul monarhului si chiar si acesta incearca sa atraga de partea regimului pe . Chiar la inceputul lunii ianuarie, Jurnalul dezvaluie masura in care circula zvonul formarii unui nou guvern Mihalache, cu doctorul Lupu ocupand portofoliul Ministerului de Externe. In parte, datorita acestui zvon, Hudita a obtinut o catedra la Scoala Superioara de Arhivistica! Oricum, cele doua tendinte duc la sedinte de birou, ca cea din 15 mai, cand se noteaza si cand doctorul Lupu declara colegilor sai ca !
|
)
