Cartea " Asa se scrie istoria " nu este o constructie literara. ci o mica expozitie personala de cioburi, fragmente si piese disparate.
Operatia de restaurare a intregului, ce ar fi presupus mult ipsos pentru umplerea golurilor sau fisurilor unor piese" o las in seama cititorului cu gust si aplicatiune pentru ceea ce s-ar putea numi arheologie sociala. In ce ma priveste; am t intentionat sa ofer in primul rind fapte, ceea ce nu inseamna I ca in unele note de jurnal lipseste inevitabilul coeficient de subiectivism.
In final o precizare privind oamenii, numele invocate. Toate cite apar sint reale. Le-am redus la initiale doar in citeva cazuri, cind vorbele si faptele depasesc caracterul (dar nu si responsabilitatea!) persoanei, definind o categorie sau un aspect generalizat. In astfel de situatii evocarea nominala a unui im oarecare, viu sau mort, nu-si mai are rostui De altfel a personaliza nemernicia presupune a-i conferi o atentie pe care n-o merita. Cit priveste sen ten ta latina despre morti numai bine ii prefer alta: despre morti numai adevarul.
O mentiune speciala: chiar daca nu-l numesc prea des, un om este omniprezent in aceasta carte, incepand chiar din titlu. Este vorba de Unchiul, Gheorghe Cahu. de la care am invatat ceea ce toate scolile prin care am trecut nu au putut sa-nu ofere. Cine era el? Fost avocat, fost combatant pe frontul antibolsevic, ranit la Cotul Donului, fost puscarias (politic, desi nu a facut decit propria politica), constructor..pe santierele patrieiadmirabil luptator pentru libertatea individului, in primul rind aceea de a gindi si de a-si spune opinia cu voce
Tare, cu orice risc
|
)
