Examinind opera de maturitate a lui Eliade, ceea ce impresioneaza e faptul ca aceasta componenta lirica nu a disparut odata cu tineretea autorului ei. Deosebit de opera omului de stiinta, redactata in franceza sau in engleza, exista cartile scrise in romaneste: romane, nuvele, memorii, jurnal. E cunoscuta afirmatia lui Eliade: scriu in romaneite ca sa-mi pastrez sanatatea. Autorul cartii La nostalgie des origines are el insusi aceasta nostalgie. Si nu numai a inceputului, ci si a adolescentei si a tineretii. Urmatoarele carti o marturisesc: Amintiri (Madris, 1966), Fragments d'un journal, traduit du rou- main par Luc. Badescu (Paris, 1973 ; vol. II, 1981), Me- moires, I, 1907—1937, traduit du roumain par Constantin Tacou (Paris, 1980), suita de convorbiri L'Epreuve de labyrinthe, Entretiens avec Claude-Henri Rocquet, (Paris, 1978). In aceasta ultima carte, la pagina 43, poate fi citit
Acest pasaj atit de liric si de emotionant: „Orice loc natal constituie o geografie sfinta. Pentru aceia care l-au parasit, orasul copilariei si al adolescentei devine intotdeauna un oras mitic. Pentru mine, Bucurestiul este centrul unei mitologii inepuizabile. Prin aceasta mitologie am ajuns sa-i cunosc adevarata istoria Si pe a mea proprie, poate". Daca s-ar aduna vreodata, intr-o vintuala antologie, cele mai frumoase cuvinte pe care intelectualii romani le-au scris sau rostit despre locurile lor natale, fragmentul acesta s-ar cuveni asezat printre ele. Si poate alaturi de el, urmatoarea fraza din Histoire et Utopie de Cioran: „Je donnerai tous Ies paysages du monde pour celui de mon enfance".
Din cei 33 de ani pe care i-a petrecut in tara, Eliade
Iubeste cel mai mult rastimpul 1927—1938. Anul 1927 constituie inceputul afirmarii sale iar 1938 anul trist al instituirii dictaturii regale a lui Carol al II-lea; dictatura care punea capat libertatii de expresie. Perioada 1927— 1938 ramine vie in constiinta lui Eliade. Si la rindul sau, Eiade ramine — tinarul Eliade — in memoria numerosilor sai congeneri. A demonstrat acest lucru inspirata suita de interviuri realizate de Mircea Handoca cu un mare numar de personalitati ale culturii ajunse azi sub zodia senectutii. Cind va deveni carte, culegerea lui Mircea Handoca o sa joace rolul unui excelent document.
Sa citam din Proba labirintului citeva repere ale tineretii sale bucurestene, asezate de Eliade sub semnul triadei Universitate, Criterion, Zalmoxis: „Nae Ionescu era profesor de logica, de metafizica si de istoria metafizicii. (...) A fost un om care a avut multa influenta in Romania. Ei bine, el mi-a cedat cursul de istoria metafizicii si un seminar de istoria logicii, invitindu-ma sa tin, inainte de cursul de istoria metafizicii, unul de istoria religiilor. Am predat, deci, lectii despre problema raului si a mintuirii in religiile orientale, despre problema fiintei in India, despre orfism, hinduism, budism. La seminarul de logica, am inceput cu un subiect pretentios «Despre descompunerea conceptului de cauzalitate in logica medievala budista!» Seminar destul de dificil care a fost urmat de o grupa restrinsa. Apoi, am ales Docta ignorantia a lui Nicolaus Cusanus si cartea a Xl-a din Metafizica lui Aristotel."
|
)
