Madia Mangalena

Lumea īmi spune Ollie. Nu ştiu de ce, ca pe mine ma cheama Sylvester. Toata ziua īi aud : Ollie, nu uita, luni la ora 7. Sau : mīine la şase, Ollie. Eu sīnt stalker. Asta, īn argou, īnseamna un fel de ghid. De fapt, fara mine ar fi pierduţi. Nici unul dintre cei care au intrat singuri īn Nodul 14 nu s~a mai īntors. Nu'ş'ce dracu' fac acolo de nu nimeresc porţile. In fond, o simplu. Te uiţi īnainte, aştepţi 20 de secunde, faci doi paşi şi te trezeşti dincolo. Apoi te uiţi la dreapta, aştepţi 8 secunde şi, dupa o jumatate de pas, eşti īn alt dincolo. Ce am spus eu acuma nu trebuie luat tale quale, asta a fost aşa, ca exemplu, pentru ca, bineīnţeles, de fiecare data e altfel. Dar nu ştiu cum de aştilalti nu-şi dau seama. Parca-s cretini cu toţii. Acum conduc o gaşca de mufişti. īn loc sa stea naibii cu mufele īnfipte-n cap şi cu ochii beliţi, i-a apucat plimbarea. Au auzit ei ca dupa Poarta Dragonului apare din cīnd īn cīnd un chinez cu nişte mufe mai speciale. Vax ! Am mai luat eu o data un mufist īn grup şi era sa-mi pierd clientela pe chestii de morala. Noroc ca sīnt singurul stalker adevarat şi n-au īncotro, trebuie sa ma angajeze daca vor sa se mai īntoarca de dincolo. Şi, la urma urmei, excursiile astea ale lor nu sīnt tot un fel de drog ? Care-i diferenţa dintre nevoia-placerea lor de a calatori prin porţile de dincolo de Nodul 14 şi haluci nafiile pe care ie traiesc aia cazīnd īntr-o stare de prostraţie dupa ce-şi baga mufele-n cap ? Nişte drogaţi cu toţii. Eu sīnt singurul sanatos. M-aţi putea īntreba de ce fac asta, totuşi. De ce-i calauzesc ? Ei bine, dintr-un sentiment de datorie şi recunoştinţa faţa de semenii mei. Necesitatea asta a lor ma face sa ma simt util. Cunoaşteţi sentimentul, nu ? E minunat. Rostul meu pe lume e sa-i aduc acasa pe excursionişti. Pentru ca de dus, ei oricum s-ar duce. Este acolo ceva care-i cheama... Nu ştiu ce, eu nu simt chemarea asta. Eu doar īi conduc unde vor şi am grija sa se īnapoieze. V-am mai spus ca singuri nu se descurca. S-a facut ora convenita. Sīnt cinci, aşa cum ne-am īnţeles. Nu iau niciodata mai mulţi, mi-e greu sa-i sta- pīnesc. Tentaţiile sīnt foarte mari. pentru ei şi oricīnd pot fi luat prin surprindere de reacţiile lor. īmi privesc clienţii şi ei se uita la mine cu teama, ştiu ca le scor¬monesc prin cotloanele creierelor _şi īi fac sa uite anumite gīnduri. De-aia au īn priviri un soi de teama amestecata cu respect. Tare naivi sīnt puştanii aştia ! Ştiu bine ca īi descopar mereu pe cei care vor sa ramīna dincolo şi totuşi de fiecare data le gasesc, prin fel de fel de ascun-zişuri, planuri de fuga. Unele sīnt chiar bine puse la punct, probabil īntocmite pe bani grei de golanii aia din Sud.