Magia

Din cuprins:
- Magia si gindirea celuilalt
- Bazele cunoasterii magice
- Visul
- Geneza gindirii magice
- Ritualurile magiei negre

Stravechea disciplina spirituala cunoscuta sub numele de a avut enorm de pierdut in confruntarea cu crestinismul, sfirsind prin a fi confundata cu vrajitoria. Crestinismul oficial a cultivat sustinut si eficient aceasta confuzie. Avea toate motivele sa o faca pentru a-si impune suprematia. În stilul provocator al lui Arthur Weigall din Paginism si crestinism, Servier aminteste de ofensiva religiilor revelate – printre care si crestinismul – .Sub numele de s-au adunat parca toate relele posibile ale acestei lumi. Artizanii vrajitoriei erau acuzati ca ar practica deochiul si furtul manei, boala si sacrificiul uman, orgiile sexuale si profanarea celor sfinte etc. Trimiterile lui Jean Servier sint, in primul rind, la Jeanne Favret-Saada si la celebra ei carte din 1977, Les mots, la Mort, les Sorts, unde sint analizate practicile vrajitoresti din Bocage. Este o lucrare provocatoare, scrisa in stilul epistemologiei lui Paul Feyerabend si Hans Peter Duerr. Ea arunca in aer citeva dintre principiile prafuite ale antropologiei clasice. Iata un exemplu in acest sens: . Detasarea de obiectul cercetarii a dus de multe ori la o limita periculoasa in cercetarile socio-antropologice: privirea de sus, cu superioritate, a comunitatilor cercetate si, evident, nepriceperea lor. Deseori viata spirituala si religioasa a ex-europenilor a fost prost inteleasa, trucata sau ignorata datorita asa-zisului europocentrism. Or, Eliade, Duerr, Favret-Saada, Marcel Griaule (unul din maestrii recunoscuti ai lui Jean Servier) si autorul insusi au depasit in cercetarile lor aceasta nefericita prejudecata. Servier are in cartea de fata multe pagini salutare unde deconstruieste convingator observatiile sau simplificarile unor ilustri antropologi (Frazer, Mauss etc.).Cel de-al doilea principiu atacat in cartea sa de Favret-Saada este cel al obiectivitatii. Este o iluzie sa crezi ca poti fi total impartial si neatins de obiectul cercetarii tale. Marcel Griaule cercetind spiritualitatea dogonilor africani a avut sansa de a intelege ceva din subtila lor metafizica doar «participind» la discursul, trairea si viata lor. Mai mult, a fost si initiat in misterele comunitatii, devenind – intr-un fel anume – chiar unul de-al lor. Jean Servier la Ascona a fost intr-o situatie asemanatoare, cea pe care o aminteste in paginile introductive ale acestei carti.Revenind la relatia dintre magie si vrajitorie, trebuie sa remarc faptul ca autorul cartii are in atentie si texte mai recente, cum ar fi cele semnate de Dominique Camus (Pouvoirs sorcièrs, Paris, 1988) si Claude Lecouteux (Fées, sorcières et loups-garous au Moyen Age, Paris, 1992). De fapt, toate trimiterile lui sint la autori occidentali. Este necesar, dar nu suficient. Exista importante cercetari si studii pe tema magiei si vrajitoriei publicate in Europa de Est si in special in România (evident, nu am pretentia de a epuiza lista publicatiilor importante, asumindu-mi in acelasi timp subiectivitatea selectiei).Întrebarea care s-ar pune ar fi urmatoarea: se identifica magia cu vrajitoria? Cei doi termeni sint sinonimi? Nicidecum. La noi sint mai multi autori care au incercat sa spulbere aceasta veche si vinovata confuzie. Dintre ei, as aminti pe Gheorghe Pavelescu si Constantin Balaceanu-Stolnici. Primul dintre ei, membru important al Scolii Gusti, considera magia ca pe un corpus de elemente afective si spirituale la care participa o intreaga comunitate. Este asemenea unei lumi de fantasme care functioneaza pentru o intreaga unitate sociala. Or, vrajitoria ar cuprinde tocmai ansamblul tehnicilor pragmatice de introducere in jocul social a mentalitatii magice. Pe scurt, vrajitoria ar fi magia in actiune. Vrajitorii ar fi elita spirituala a comunitatii la care recurg deseori oamenii in situatii grele, ultime, marcate de o maxima gravitate. O remarca speciala ar fi ca nu se intrevad urme de malitiozitate sau negativitate in paginile lui Pavelescu despre vrajitorie.De o cu totul alta parere este insa Constantin Balaceanu-Stolnici. În Dialoguri despre cele vazute si cele nevazute, academicianul român scrie ca . Veritabilii magicieni au fost (si sint) minti cultivate, care cunosc simbolistica textelor sacre si scrierile esoterice. Sint printre putinii care le si interpreteaza corect. . Vrajitoarele sint persoane pragmatice. Au proliferat surprinzator si in România dupa 1989. Contra unei remuneratii consistente, ele iti livreaza prompt retete de succes in dragoste si afaceri, horoscoape, harti ale destinului si informatii despre viitor. Acest comert n-ar avea totusi un succes remarcabil daca amfitrionii lui n-ar poseda si o inzestrare nativa speciala, dublata de o fina capacitate de observare psihologica a clientului.Ipostazele comerciale si vulgare ale magiei stau si in atentia lui Jean Servier atunci cind aminteste de adresate unui public larg si dornic de senzational. Cea mai cunoscuta mostra livresca de acest gen este celebra Cheie a lui Solomon, atribuita regelui ebraic cu acelasi nume. S-a mai discutat si despre o a lui Cornelius Agrippa, in fond un fals dovedit de Jean Wyer, discipolul sau. Din nefericire, multi continua sa judece magia dupa asemenea , considerind-o un vestigiu al gindirii umane, o faza depasita ce anunta stiinta victorioasa de mai tirziu. Ca nu este deloc asa, voi incerca sa demonstrez in paginile urmatoare.

Autorul francez intreprinde o succinta dar reprezentativa incursiune in istoria magiei, remarcindu-se de la inceput justa intelegere a acestui fenomen. faptul este deosebit de important azi, cind sintem tentati sa plasam magia in rindul lucrarurilor necurate si anatemizate. Jean Servier i-a acordat statutul de disciplina spirituala profunda si serioasa, scotind-o din conul de umbra in care au abandonat-o eficient si resentimentar Inchizitia, iluministii si savantii pozitivisti.