Se spune ca un tinar debutant s-ar fi dus la Paltinis, la Constantin Noica, si i-a adresat filosofului rugamintea de a scrie o prefata la cartea care tocmai urma sa-i apara. . Tinarul ar fi plecat oarecum rusinat, iar filosoful avea sa moara peste exact doua sute de zile!
Mi-am amintit de aceasta intimplare, cu iz de legenda, cind am inceput sa scriu prefata la cartea lui Pierre Sorlin, Mass-media. Aveam parca un sentiment al inutilitatii demersului meu. Din fericire, acest sentiment de indoiala a fost repede spulberat de autorul insusi, care isi incepe introducerea cu urmatoarele cuvinte: .
Iata-ma, asadar, salvat. Alaturi de introducerea autorului, prefata mea va trebui sa-i arate cititorului care sint acestei carti.
Trebuie spus, de la inceput, ca prin cele trei capitole importante ale lucrarii: I - Categorii de public; II - Continutul; III - Mass-media, cartea lui Pierre Sorlin constituie o adevarata introducere in sistemul mass-media. Sa vedem de ce.
Autorul isi incepe demersul sau prin incercarea de clarificare a notiunilor (masa si mass-media, in cazul de fata), amintind parca de Voltaire, care spunea: . Asadar, mass-media ar include , cuvintul mass din sintagma sugerind . Desigur, luat in aceasta acceptiune, termenul de mass-media poate fi inadecvat, daca avem in vedere ca, la inceput, primele ziare aveau un tiraj limitat, dupa cum la fel de limitat era numarul aparatelor de radio si TV. Aparitia tiparului si intrarea in a reprezentat o premisa pentru masificarea presei scrise, ajungindu-se azi, in epoca Internetului, sa se vorbeasca de globalizarea mass-mediei. Desi face dese si justificate trimiteri la trecutul mijloacelor de comunicare in masa, autorul nu a intentionat sa scrie o istorie a cumunicatiilor, ci doar sa sublinieze . Avind o solida formatie de sociolog, Pierre Sorlin subliniaza rolul mass-mediei in demersul de interpretare a istoriei. El crede ca mass-media nu reflecta pur si simplu trecutul, ci contribuie la lui, de aici decurgind si coeficientul de subiectivitate si relativism in interpretarea faptelor trecute si a celor prezente.
|
)
