O carte buna se recomanda singura. Totusi, pentru cititorul de astazi, aflat in permanenta criza de timp si expus unui neincetat bombardament mediatic, o minima informatie prealabila e intotdeauna binevenita. Cu atit mai mult intr-un domeniu in care oferta editoriala abunda, asa cum se intimpla in prezent cu cartile de politologie si cu cele referitoare la comunicarea prin mass-media, domenii a caror actualitate nu mai trebuie demonstrata. Interesul volumului de fata consta tocmai in realizarea sintezei acestor doua directii prioritare din stiintele sociale contemporane.
Putini alti autori au fost mai indreptatiti sa abordeze un subiect atit de fierbinte precum relatiile dintre democratie si presa, fie ea scrisa ori audioviziala, decit profesorul John Keane, politolog de reputatie internationala si director al importantului Centru pentru Studiul Democratiei de pe linga Universitatea din Cambridge. Simpla enumerare a citorva dintre titlurile cartilor pe care le-a publicat in ultimele doua decenii vorbeste de la sine despre preocuparile si competentele autorului: Viata publica si capitalismul tirziu (1984), Democratie si societate civila (1988), Mass-media si democratia (1991), Tom Paine: o biografie politica (1995), Despre violenta (1996), Societatea civila: imagini vechi, perspective noi (1998), Vaclav Havel: o tragedie politica in sase acte (1999).
Bun cunoscator al inceputurilor istoriei democratiei moderne (o buna parte dintre studiile sale sint dedicate aparitiei, in Europa si America secolelor XVII si XVIII, a unor noi concepte politice, ca republicanismul, laicitatea, drepturile cetatenesti), John Keane este interesat totodata de evolutiile contemporane (amploarea integrimului islamic, specificitatea regimurilor post-comuniste din Europa Centrala si de Est). El stie prea bine ca democratiile actuale, mult mai multe si mai diversificate decit in urma cu 200 de ani, nu mai corespund decit intr-o masura relativa modelului conceput de iluministii francezi sau de parintii Constitutiei americane. Cit despre presa, aceasta a suferit, de-a lungul aceleiasi perioade, o evolutie atit de spectaculoasa incit afirmatia ca nici jurnalismul nu mai este astazi ce a fost suna aproape comic si nu mai necesita un alt argument decit simpla evidenta. Dar daca ambii termeni ai problemei si-au schimbat in timp continutul si statutul, era de asteptat ca si relatia lor reciproca sa fi suferit modificari sensibile. Or, tocmai de identificarea si analiza corecta a acestor reasezari depinde viitorul raporturilor presei cu statul si societatea, domeniu prioritar de interes al scrierilor lui Keane si, in particular, al cercetarii de fata.
|