„Pentru evitarea confuziilor posibile, nu este de dispretuit asa-numita «metoda negativa» - compararea baladelor cu forme literare inrudite si sublinierea aspectelor deosebitoare. Astfel:
- spre deosebire de cintecele istorice, baladele (istorice) cultiva indeosebi evenimentul local si il prezinta sub forma unor aproximari.
- spre deosebire de poemele epice, baladele sunt cu mult mai scurte, nu infatiseaza subiecte «demne», stilul e infinit mai simplu, se evita amanuntele.
- spre deosebire de poezia oraseneasca, ele sint creatii anonime si colective.
- spre deosebire de Carols (colinde) ele nu au un caracter religios. [...]
Este un fapt cert ca in Occident balada a fost la inceput cintata si recitata ca un auxiliar al dansului, avind la baza un caracter liric. [...] Balada a fost la baza o productie cu caracter liric, dar ulterior a reprezentat o specie a genului epic." (Leon Levitchi, Prefata la voi. Balade engleze, Editura Univers, Bucuresti, 1970. p. 8-9).
Recapitulind principalele informatii despre origi¬nea si despre configuratia formala a baladei, se poate spune ca:
1) aceasta specie a poeziei epice apartine eposului european si are radacini in imaginarul propriu stravechii culturi a indoeuropenilor (stratul simbolic - zeitati, idealuri individuale; substratul mentalului colectiv - actiune, conflicte puternice, intilniri tragice)
2) evolutiile formale in diferite literaturi europene au tendinta spre concentrarea naratiunii in zona punctului culminant si, totodata, o tot mai pronuntata aservire a liricului, recuperind astfel ceva din statutul avut la inceputurile notificate de istorie.
|
)
