Tatal meu, Rene GIRAUDOUX ,, īn afara de mine mai avea si un alt copil, iar acesta era Europa. Altadata fusese fratele mai mare, dupa razboi devenise mezinul. īn loc sa-mi vorbeasca despre ea ca de o sora mai īn vīrsta si cu mai multa experienta, aproape distrusa, īi pronunta numele cu multa tandrete, dar cu si mai multa neliniste, ca pe al unui copil pe punctul de a se casatori si fata de care opinia mea de tīnar de-abia format nu i se parea deloc lipsita de valoare. Tatal meu, lasīndu-1 de o parte pe Wilson, era singurul plenipotentiar dintre cei ce parti¬cipasera la Versailles care ar fi recreat Europa cu generozitate si, īn orice caz, singurul care ar fi stiut s-o faca īn mod compe-tent. Nu credea īn tratate, īn calitatile si īn forta lor. Nepot al acelui personaj care a reusit procesul de sinteza īn chimie, considera ca este posibil, mai ales la o temperatura īnalta, sa se creeze noile state. Westfalia1 daduse nastere Elvetiei, Vīena2, Belgiei, state care datorau chiar artificiului politic ce le prile- juise nasterea, un spirit firesc de neutralitate si pace. Versailles avea datoria sacra de a aduce el īnsusi la lumina natiunile aflate acum īn pīntecul Europei si care se dezvoltau, deocamdata fara folos īnauntrul ei. Tatal meu 1-a ajutat pe Wilson sa duca la bun sfīrsit aceasta sarcina si, mai mult decīt atīt, a īnsufletit Europa Centrala. Aceste tinere natiuni īn loc sa se īnchege acum au īnceput sa se miste catre nord sau sud, catre est saU vest; fiind pregatite toate pentru un nou start.
|
)
