Am propus spre publicare lucrarea tinerei cercetatoare franceze Delphine Serre , convins fiind ca poate contribui la o dezbatere sensibila si actuala, cea asupra Securitatii ca institutie specifica unui regim dictatorial si a conditiilor transformarii ei intr-un proces de democratizare politica. Interesul pe care il prezinta pentru publicul romanesc este dublu. Mai intii, unul legat de cunoasterea diferitelor puncte de vedere exprimate in legatura cu si conditiile asumarii acestuia intr-o alta tara fosta socialista, mostenire din care fac parte si dosarele Securitatii. In al doilea rind, lucrarea pune in valoare o metoda de lucru specifica sociologului si stiintelor sociale in general, utila cercetatorilor romani care se ocupa de teme asemanatoare. Daca si legea in baza careia functioneaza au fost deja facute cunoscute publicului romanesc, nu exista pina azi o prezentare in perspectiva cronologica a dezbaterii asupra Stasi, dezbatere care a avut loc in Germania dupa 1989. Ea poate ajuta la o mai buna intelegere a modului in care s-a modificat cadrul politic si juridic si in care s-au precizat luarile de pozitie ale diferitelor categorii de actori. Posibilitatea de a compara aceasta dezbatere cu cea care a avut loc in Romania din 1989 incoace apare cu atit mai oportuna cu cit exemplul Germaniei in materie de prelucrare a trecutului este invocat adesea, din pacate fara a prilejui o adevarata analiza comparativa.Nu intentionez sa rezum aici studiul realizat de Delphine Serre, acesta fiind destul de succint si bine organizat, incit se poate lipsi de o prezentare. Ar trebui doar atras atentia asupra a ceea ce nu este el, evitind astfel unele neintelegeri. Mai intii, nu este vorba de un studiu de politologie, nu-si propune deci sa analizeze un caz exemplar de institutie totalitara pentru a trage concluzii asupra naturii post-comunismului. Nu este vorba nici de o luare de pozitie in cimpul dezbaterii: pentru unii insuficient de radicala, caci nu adopta retorica denuntului, in ochii altora apare ca insuficient de comprehensiva, punind in centrul vechii societati o institutie totala si nu raporturi sociale ori continuturi ideologice. Incercarea de a reduce istoria RDG la o unica dimensiune, represiva, facind din Stasi simbolul fostului sistem, si de a stabili o echivalenta absoluta intre , nazismul si comunismul, par sa fi esuat in cele din urma. Doua obstacole majore au frinat procesul de descalificare politica: Stasi nu a fost declarata o , asemenea institutiilor represive ale regimului nazist, iar a ramas mai ales unul simbolic , cu implicatii juridice limitate. Delphine Serre insista, dupa parerea mea, prea putin asupra acestei dimensiuni a dezbaterii, semnificatiile diferite ale comparatiei dintre fascism si comunism. Antifascismul a constituit o ideologie de stat nu doar in RDG si a servit de legitimare multora din actiunile represive ale organelor de securitate din fostele tari socialiste.
|
)
