Va intrebati, desigur, cum anume ar mai fi posibil in ziua de astazi sa pregatim o mancare - mic dejun, pranz sau cina, nu conteaza - care sa fie in acelasi timp si gustoasa, si rapida, si hranitoare.
Si pe buna dreptate, caci, daca stam sa ne gandim mai bine, cati dintre noi au la indemana timpul, posibilitatile si rabdarea necesare pentru a duce la bun sfarsit o astfel de grea incercare?
Sa incepem prin a spune ca lumea moderna a pus femeia si barbatul pe picior de egalitate. Asa ca in bucatarie nu mai stau astazi doar doamnele, ci si domnii. Un motiv in plus pentru a cauta solutii de a ne imbunatati ritmul de .
O prietena imi marturisea recent ca sotul ei este cel care face totul in bucatarie: nu numai ca se scoala devreme si face piata , dar mai si gateste! , i-am spus.
Dar nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc la cat de rare sunt situatiile de acest gen. Sa recunoastem: majoritatea dintre noi suntem nevoite sa gatim in putinul timp care ne ramane la dispozitie atunci cand ne intoarcem de la serviciu. La fel se intampla si in cazul domnilor, sa nu facem, asadar, discriminari. Totul se misca atat de repede in jurul nostru, incat nu mai putem petrece in jurul aragazului ore in sir. Sau cel putin nu la fel de mult pe cat stateau, odinioara, matusile si bunicile langa cuptor si plita.
Si, cum timpul pe care ni-l petrecem muncind e majoritar - daca munca pe care o facem e si frumoasa, si bine platita, evident ca vom avea tendinta sa muncim si peste program -, orele pe care le vom consacra gatitului vor deveni pe cat de putine, pe atat de scurte. Nu, nu exagerez! Nu ati avut niciodata senzatia stranie ca timpul pe care vi l-ati programat pentru cutare activitate parca s-a ingustat? Ca minutele s-au scurs cu o repeziciune incredibila?
Asa ca v-ati gandit si voi, ca si mine, ca v-ar prinde tare bine un ajutor de nadejde in bucatarie (ce minunat ar fi daca masa s-ar pune si s-ar strange de una singura, ca in basmele fermecate din copilarie).
Dar unde sa-l gasim?
Unele dintre noi nici nu ne-am astepta la vreun sprijin din partea tovarasului de viata, nepriceput cum e si ocupat in permanenta cu alte treburi. Altele - necasatorite sau divortate - ne vedem nevoite sa impartim singuratatea cu radioul, cu televizorul, cand si cand cu vreo prietena sau, in cazurile cele mai fericite, cu cineva care doreste sa ne castige afectiunea. Si pe care, la randul nostru, vrem sa-l impresionam cu vreun fel de mancare.
Consultam, asadar, cu nerabdare si inarmate cu o vointa de fier apetisantele volume, aflate asa-zis , dar pe care, sa fim seriosi, ni le putem permite doar cu anumite sacrificii.
Dincolo de copertele mai mult decat imbietoare se ascund insa si micile mari dezamagiri: nu-mi reuseste reteta cutare fiindca nu gasesc preparatul sau condimentul cutare, trebuie sa pierd prea mult timp gatind sosul acela pe care nu-l mai pot folosi a doua zi, ingredientele sunt prea scumpe etc. Toate retetele sunt grozave pe hartie si la televizor, dar pana la farfuria e cale lunga.
Daca mai lucram si-n schimburi, atunci chiar e jale. Ne planificam minutios timpul, insa el se incapataneaza si tot nu ne ajunge: sambata nu mai e sambata, ci zi de gatit.
Cu intrebari de genul s-a confruntat fiecare cel putin o data in viata. Si, cand crezi c-ai multumit in sfarsit pe toata lumea, ghici ce ti se spune la cina: ba ciorba e prea acra, ba ai pus prea multa sare la salata, ba friptura e prea prajita si sosul prea picant.
Iar daca familia si apropiatii sunt, sa speram, de buna-credinta (si cand ne critica, si cand ne apreciaza), ce ne facem cand avem invitati? Sau, si mai rau, cand seful iti aterizeaza la cina asa, pe nepusa masa?
|
)
