Poetul nu este un simplu imnolog. Educat de Biserica si de istorie, in familie si in scoala, el transforma poezia in rugaciune, ritualizind expresia si dind sens cuvintului. Tocmai de aceea am reusit sa organizam materia artistica, asa cum arata cuprinsul cartii, in spiritul unor fundamentale adevaruri de credinta: Ierarhia cereasca, Eu sint lumina lumii, Lumina cea neapropiata, Lupta cu ingerul.
Cartea se adreseaza unor grupuri diverse de cititori. Mai intii, ea vizeaza publicul larg, cel care intelege poezia ca indreptare sufleteasca. Cine va parcurge aceasta antologie, reprezentind simtirea „sinodala" a poetilor romani din toate timpurile, va intelege ca fiorul liric are un sens mai adinc si mai misterios decit se crede de obicei. Cartea poate fi considerata calauza atit pentru elevul si studentul care urmeaza pasul credintei, cit si pentru profesorul aflat la catedra, care si-a asumat raspunderea de sfatuitor crestin. Totodata, poate corecta imaginea scrisului romanesc, prea mult si prea tendentios modificata la comanda. Ea ii arata specialistului ca poezia in totalitatea ei (nu numai cea rezumata si antologata aici) trebuie regindita din perspectiva adevarurilor religioase. E timpul sa se renunte la intelegerea simplista a creatiilor literare din primavara scrisului si ivite in preajma manastirilor ziditoare de cultura, la modul fortat de a-i trece pe marii mistici din perioada interbelica (Tudor Arghezi, V. Voiculescu, Lucian Blaga, Ion Pillat) prin sabloanele pozitivismului
|
)
