Evenimentele politice prezentate pe scurt intr-o scrisoare personala din Belgrad si discursul oficial al unui politician important dintr-o tara indepartata, in curs de industrializare, par sa nu aiba nimic in comun in afara de expresia societate civila. Avind in vedere popularitatea contemporana a acesteia, coincidenta este pe cit de semnificativa, pe atit de putin surprinzatoare. Timp de aproape un secol si jumatate, limbajul societatii civile a lipsit aproape complet din viata intelectuala si politica, iar acum un deceniu, el suna inca straniu, demodat, fiind privit cu cinism si ostilitate in anumite cercuri. De atunci, in Europa si in alte parti, termenul societate civila a ajuns un termen la moda in stiintele umaniste, fiind rostit atit de des de catre politicieni, afaceristi importanti, academicieni, conducatori de fundatii, societati umanitare si de catre cetateni incit, dupa cum a observat pe buna dreptate binecunoscutul Times Literary Supplement, expresia a devenit laitmotivul anilor 1990.
Proiectele mele de cercetare pe tema societatii civile si a statului au anticipat aceste evenimente. Prin aceste proiecte incercam sa descriu si sa explic conturul sau observatorilor care gaseau desfasurarea evenimentelor, in totalitatea lor, surprinzatoare sau deconcertanta, pentru ca ei traiau fie intr-un context (cum ar fi Rusia) unde pina nu de mult termenul de societate civila nu existase, fie intr-un altul (ca in cazul SUA) in care aceeasi tema a societatii civile fusese abordata in dezbateri diferite, dar corelate (desi nu tocmai fecunde) privind pericolul politic al diminuarii capacitatii cetatenilor de a se organiza singuri in grupuri tendinta lor fiind aceea de a se descurca singuri si meritele filosofice si politice ale comunitarismului si ale liberalismului. Proiectele mele privind societatea civila au fost concepute in imprejurari complet diferite. Ele au fost prefigurate intr-un studiu pe tema incercarilor de a evidentia conceptul de sfera publica (ffentlichkeit) in gindirea politica germana a secolului al XX-lea din timpul lui Max Weber
|
)
