|
|
|
|
Revista stiintifica franceza «Science et Avenir» a publicat pe prima pagina a nu¬marului sau din septembrie 1972 un foarte semnificativ indemn general pentru un nou mod de abordare a cunoasterii umane: Este oare normal ca anumite subiecte sa fie declarate „in afara legii” de catre
comunitatea stiintifica?
Oare caractcrul stiintific se aplica metodei sau obiectului?
Aceasta este intrebarea fundamentala. Raspunsul nu poate fi pus insa Ia indoiala:
Stiinta sc defineste printr-o metoda si nu printr-un obiect...
Este vorba de a face sa promoveze Adevarul, oricare ar fi el
Pe aceasta linie a unei noi atitudini in investigarea necunoscutului, cartea Straniile inteligente invizibile a abordat anumite aspecte ale uncia dintre cele mai ascunse problematici ale timpurilor trecute cit si ale celor actuale: posibila existenta terestra si cosmica a unor «structuri de materie invizibila» si, respectiv, a unor fiinte nevazute. Apelind la rcccntc clemente de cunoastcre stiintifica s-a dorit in mod special sa sc prezinte cititorului un documentar fotografic, inedit in cea mai mare parte, selectat cu toata rigoarea necesara, considerat ca fiind foarte util si interesant prin realismul sau dar si prin insolitul inregistrarilor probatorii surprinse de catre felurite pelicule fotoscnsibile. Mergindu-se insa pe o cale neparcursa pina acum, cartea avind un evident caracter de unicat, multe din interpretarile expuse s-au situat in mod inerent in domeniul ipotezelor. S-ar putea ca intr-un anume viitor ideile respective sa fie confirmate sau infirmate; indiferent insa de optiunile cmc sc vor contura in acest sens, in orice situatie, inregistrarile fotografice redate vor mentine valoarea informationala intrucit au surprins in condi(ii total obiective prezente si fenomene fizice reale. Drept urmare, in acest cadru de «ruptura» fata de metode si conceptii depasite ale trecutului, se doreste ca aceasta carte sa contribuie si ca la realizarea unui imperativ, tot mai des repetat in ultimele doua ciccenii: a sosit vremea sa se spuna omenirii Adevarul! Tinind totusi cont de «dreptul la eroare» acordat oricaror ipoteze realiste, speram ca cititorii - intelegind necesitatea dar si frumusetea continuei largiri a orizonturilor cunoasterii vor considcra aceasta carte drept o chemare spre o noua intelegere a lumii in care existam.
|
|
|
|
|
|
)
