Mi-am. Amintit de un prieten literat care se plingea de secatuirea fortei creatoare. In disperare de cauza se aseza in pielea goala in fata masinii de scris, cu o palarie Hedley pe cap. Deschidea la intimplare un dictionar englez editat de Academie si alegea doua cuvinte, primele pe care-i cadeau ochii. A scris in felul acesta o povestioara foarte nostima pornind de la „dallier" si „Richard Roe". Eroina principala era o fetiscana de saisprezece ani care s-a hotarit sa treaca de la protestantism la catolicism in plina epoca victoriana. O inchizitie ad-hoc formata din stramosii tirgovetilor din „Armata Salvarii" ii tavaleste trupul minunat prin catran si fulgi, chiar in noaptea sarbatoririi HaJloween. Iubitul ei, o matahala de doua sute de pfunzi isi ineaca amarul intr-o taverna, covirsit de fortele carora trebuie sa li se impotriveasca. Parasita pe malul marii, fata avea sa faca o cariera stralucira, ca mascota a navei amiral a flotei britanice. Stranepotii ei vor cuceri arhilpelaguil Malvinelor, vor scrie o carte despre tranzienta, isi vor exprima revolta prin muzica beat si rock, vor intemeia un imperiu al produselor lactate pasteurizate. Totul se incheia cu un aforism memorabil despre pacat si neputinta umana.
Din camera alaturata aparu Violeta. Isi tiriia cu greu carnurile albe, de limax urias, in timp ce lacrimile curgeau siroaie pe chipul descompus, de constipata. La inceput privelistea II stirni pe prietenul Klaus, in citeva secunde am avut timp sa ma ingrozesc de atita perversitate, dar ceva, o rezonanta proaiada a gemateflor ei ne umplu pe amindoi de panica si mila. Trintita in mizeria din preajma mesei de biliard, Violeta imi aparu deodata ca un mintuitor electrocutat, lovit de fulgerul urii. Trupul ei, care in amintirea mea nu facuse decit sa implineasca vulgaritati, se transformase neasteptat intr-o clepsidra fragila. Maternitatea, instinctele si jalea erau nisipul suferintei, curgind linistit spre un fel de eternitate la capatul careia asteapta cliipa cind toate se vor intoarce.
N-aveau telefon in chitimia lor, asa ca am iesit pe maidan sa caut un taxi sau o ambulanta. Klaus nu era prea fericit, dar isi dorea un baiat Tocmai treceam pe linga trei calugarite cinchitc pe dalele din fata catedralei, spunindu-mi ca una din certitudinile lor trebuie sa le faca sa creada ca din copiii nascuti din dragoste se vor ridica arhiereii, in timp ce fiii si fiicele viciului vor trepada resemnatii prin portile iadului terestru, in schimbul iertarii, si in ede din urma vor primi indulgente pentru intreaga libertate. Ce-o sa sie intample cu baiatul lui Klaus? Va fi un revoltalt, o exceptie? Un razboinic, un umanitarist? Daca nu mitfea la nastere, avea sa prinda o zodie buna. Eram la sfarsitul lui iulie.
Libertatea lumii este a binelui si a raului si inseamna atit de putin, incit e greu de spus ce anume pierd condamnatii la moarte.
|
)
