Timişoara a izbucnit toarte curīnd dupa cc semnasem acel text adresat conducerii dc atunci a Uniunii Scriitorilor (alaturi dc Ana Blandiana, Petru Crctia, Alexandru Palcologu, Gabriel Liiceanu ş.a.). Textul era managerizat de Stelian Tanase şi īn jurul transmiterii lui au aparut ulterior discutii, despre care īmi amintesc ca prin ceata acum: au fost publicate īn 1990 īn revista CuvintuL
Evenimentele din decembrie 1989 m-au marcat atīt de puternic īncīt nu m-am mai putut īntoarce la fosta mea viata dc editura, din care eram oricum pregatita sufleteşte sa fiu aruncata īntr-o saptamīna, doua.
Datorita lor am fost salvata dc dificultatile pe care le aşteptam, dar mi s-a creat un sentiment profund de vinovatie şi recunoştinta fata de cei carc platisera cu viata sau cu sanatatea lor libertatea mea. Īndraznesc sa fac aceasta marturisire fara decenta necesara doar fiindca ştiu ca sentimentele acestea le-am īmpartaşit cu foarte multa lume pentru care decembrie 1989 a īnsemnat un prag īntre doua vieti.
Ceea ce povestesc acum, banal şi pe scurt, au trait multi oameni din accasta tara, atunci. I-am īntīlnit pe unii dintre ei īn Piata Universitatii, la Alianta Civica, la mitinguri şi marşuri, la īntīlnirile partidelor sau fara nici o ocazie speciala. Daca nu i-am īntīlnit, i-am citit, i-am ascultat, stol ca exista. Ultimii zece ani i-am trait mai ales īn mijlocul acestei categorii dc oameni, obsedata dc datoria fata dc decembrie 1989. Cīnd sīnt īntrebata, inclusiv dc prieteni din exil, cu o strīmbatura dc neīncredere, putin dispret, multa dezaprobare: Ce faceti voi acolo, cu politica voastra, in toata mlaştina aia?" sīnt cu atīt mai revoltata cu cīt nu sīni capabila sa dau un raspuns scurt, clar şi multumitor.
Pentru mine, tot ce s-a petrecut dupa '89 a fost o uluitoare continuare a Diminetii pierdute. Sa asist la accst spectacol, live", uneori chiar cu iluzia dc figurant (nu pu- nīnd cap la cap carti de istoric şi memorii de epoca, cum am facut īn timp ce īmi scriam romanul), a fost un spectacol fascinant. Iar jurnalistul" şi societatea civila", cele doua ipostaze īn care m-am aflat īn apropierea evenimentelor, fac mai mult decīt sa asiste: participa, fara a fi mīnati de ambitii personale.
Am trait intens istoria acestor ani, ca un participant anonim la fel ca multi altii, cu aceeaşi īncrīncenare disperata - sa nu se piarda accasta, mereu, ultima şansa, sa nu vad repetīndu-se, īnca o data, dimineata pierduta a Romaniei.
|
)
