"Desi faimos in toata lumea si inclus definitiv in canonul basmuitorilor, Andersen este un scriitor aproape necunoscut cu adevarat sau prost inteles. De aceasta situatie bizara si regretabila nu intotdeauna sint responsabili traducatorii sau editorii de carte. O "vina" insemnata poarta autorul insusi, care e derutant, inconsecvent, inegal. Ca autor de povesti, el experimenteaza necontenit, incearca varii formule, cedeaza unor impulsuri contradictorii, cade prada sentimentalismului (la care e predispus) si conventiei, este grabit si nestaruitor. si, mai ales, nu se indura sa taie, sa arunce, sa renunte la nimic din ce scrie. Povestile lui nu ofera un peisaj uniform, armonios, difera substantial unele de altele, din multe puncte de vedere. Daca varietatea e un lucru bun, prapastia calitativa dintre doua texte care nu par (desi sint!) scrise de aceeasi persoana descumpaneste. Dar, in ultima instanta, descoperirea unor geme de mare frumusete, fie si intr-un munte de pamint, rasplateste indeajuns cautatorul de comori si compenseaza orice (si oricite) dezamagiri."
"Ne-am propus ca Hans Christian Andersen. 14 povesti nemuritoare sa fie o carte de referinta si o selectie riguroasa de texte pe care le consideram reprezentative pentru stilul unuia dintre cei mai celebri basmuitori din lume, din toate timpurile, si impulsul de a face o astfel carte a fost gindul ca publicul din Romania merita si are nevoie de o antologie Andersen profesionist si constiincios intocmita. Fiindca un asemenea produs nu exista pe piata romaneasca de carte (de altfel, cum am mai semnalat si cu alte prilejuri, ceea ce se cheama literatura pentru copii este un domeniu in mare suferinta la noi), ne-am incumetat sa purcedem la treaba cu entuziasm si profitind de prilejul aniversar din 2005."
Mihaela Cernauti-Gorodetchi
|
)
