In procesul de educare psihomotrica actiunile sint orientate prioritar spre acumularea unor conduite, pe care se cladesc treptat componentele de baza, de apartenenta mai mult sau mai putin instinctive, ceea ce va contribui la formarea unei reprezentari mai corecte despre miscarile corpului si ale segmentelor sale. Pe aceste considerente, preocuparile copilului vor trebui orientate, in mod consecvent, spre functiile de echilibru, static si dinamic, precum si de coordonare dinamica generala, ca preludiu la integrarea sa socio-familiala, ca obiectiv imediat, si socio-productiva, ca obiectiv de perspectiva. O astfel de problematica, etalata succint mai sus, o au in vedere autorii acestei lucrari. Ea se inscrie intr-o directie mai putin frecventata de teoreticienii si practicienii de la noi si de aceea demersul trebuie aplaudat si valorizat la maximum. Lucrarea se adreseaza, cu prioritate, studentilor si cadrului didactic de la o serie de facultati de profil (psihopedagogie, educatie fizica si sport, medicina etc.), precum si practicienilor din domeniile recuperarii si reformarii unor functii psihomotrice.
prof. univ. dr. Constantin Cucos
Notiunea de psihomotricitate a fost introdusa de Ernest Dupre, atunci cind a prezentat sindromul de debilitate motrica, manifestat prin dereglari ale functiilor motrice in care sistemul nervos joaca un rol esential (***, La psychomotricite, 1994, p. 14).
A. De Meur (1988, p. 6) face o sinteza a teoriilor legate de evolutia conceptului de psihomotricitate, observind existenta a patru mari etape. Initial, cercetatorii au fost preocupati de problema dezvoltarii motrice la copil. In etapa urmatoare, studiul s-a axat pe relatia ce exista intre retardul motric si intelectual. In cea de-a treia etapa, specialistii s-au concentrat pe aspectele legate de particularitatile motricitatii in functie de grupa de virsta. In final s-a ajuns la cunoasterea complexa a psihomotricitatii si la studierea relatiilor ce exista intre schema corporala, lateralitate si orientare spatio-temporala. Psihomotricitatea scoate in evidenta legatura dintre motricitatea, intelectul si afectivitatea copilului
|
)
