Interesul pentru trecutul istoric a fost intotdeauna stimulat de prezenta vestigiilor sale materiale. Dintre acestea, ruinele vechilor constructii arhitectonice au impresionat in chip aparte. Printre alte marturii ale vremilor apuse, grandoarea lor le impune de la sine privirilor, trezind curiozitatea si imboldind imaginatia. Spre a le cunoaste, s-a constituit o intreaga stiinta - arheologia - iar pe la inceputul veacului trecut romantismul a gasit in umbra lor un climat specific al inspiratiei poetice, de care s-au resimtit si inceputurile literaturii noastre moderne. Era un timp cind mai fiecare poet isi avea ruinele sale, prilej de meditatie, de exprimare a deceptiei fata de prezent, de idealizare a trecutului, de reflectii melancolice asupra efemerei existente a lucrurior si a oamenilor.Vestigiile trecutului n-au afectat insa numai curiozitatea si sensibilitatea intelectualului. Au izbit si imaginatia spontana a anonimilor creatori cintind fapte de vitejie, impletind in mantia bogata a inchipuirii pretioase fire de adevar istoric.Lucrarea de fata cuprinde intr-o expunere unitara diverse puncte de vedere din care au fost privite cetatile de pe pamintul patriei noastre. Autorul se apropie de aceste ruine cu interesul istoricului si cu sensibilitatea literatului, artistului. Il impresioneaza peisajul in care, de cele mai multe ori, se integreaza atit de organic obiectul cercetarii sale. Ni-l descrie in contururi discrete, dar sugestive, facindu-ne sa simtim fiorul frumusetii salbatice a muntilor dinspre Cumpana apelor Argesului, inconjurind cetatea de la Poienari. Cu aceleasi procedee zugraveste si aspectul actual al ruinelor. In fata tabloului, contemplatia nu-l retine multa vreme. Il coplesesc amintirile, asa cum rasar ele din ingemanarea sensibitatii cu eruditia; le deapana intr-un scurt istoric al fiecarei cetati, intr-o evocare a ecourilor literare - populare sau culte -, trezite de evenimentele legate de ele. Stefan cel Mare in Cetatea Sucevei, plaiesii din Cetatea Neamtului, Vlad Dracul detunind cu bombardele asupra Giurgiului, taranii lui Horia sub zidurile Devei, toate reinvie in paginile cartii. Discernerea adevarului de legenda e intreprinsa si cu ajutorul datelor precise ale arheologilor, servind la reconstituirea aspectului de odinioara al cetatilor.Cititorul nu e intimpinat, insa, numai de o bogata informatie istorica, prezentata intr-o placuta forma literara. Depasind punctele de vedere de pina acum, , autorul cartii nu vede numai trecutul. Ne face sa intelegem ca astazi aceste ruine nu traiesc doar prin ceea ce au fost. Prin grija statului nostru, unele din cetatile pina mai ieri parasite au devenit muzee in continua dezvoltare; au reinviat ca asezaminte de cultura. In jurul altora pulseaza munca organizata a echipelor de arheologi si istorici, straduindu-se a le descifra tainele ce le mai pastreaza. Respectul pentru lupta si munca inaintasilor recheama ruinele la viata, restaurindu-le, aflindu-le un rost in dezvoltarea stiintei si culturii noastre.Misiunea autorului in elaborarea acestei lucrari n-a fost usoara.
|
)
