Cosmosul blakean este astfel un rezervor arhetipal de forme-modele, acesta fiind identic cu persoana lui Los-Urthona (Fiul-Logosul: Los ca Timp al monadei Materie-Spirit, i.e. al monadei care contine, pe linga Spirit, si sfera creata dupa caderea celor patru Zoa: materia; si Urthona ca Timp-Spirit). Coleridge afirma in acest context ca Shakespeare (ca romantic avant la lettre, impreuna cu Dante) ne da "istoria spiritelor": el contempla "Ideile, singurele in care sint cuprinse conditii si consecinte ad infinitum."155 Noua mitologie a romanticilor si cosmologia lui Blake in mod special sint astfel o incercare de a cunoaste absolut universul vizibil si cel presupus, cosmomiturile fiind o sursa fundamentala pentru explorarea trecutului foarte indepartat al omenirii (geneza cosmica), dar si pentru prospectarea viitorului (profetiile privind viitorul infinit). Blake a imbratisat aceste doua dimensiuni universale (trecutul si viitorul) creind o geniala cosmologie dominata de viziunea integratoare a ceea ce am numit "sincro-istoria" (trecut-prezent-viitor in simultaneitatea perspectivei eternului).