Pentru Statele Membre, negocierile de aderare insemnau o forma semnificativ diferita de alte negocieri ale Uniunii Europene pe scena internationala. Statele aspirante la statutul de membru al Uniunii Europene au considerat perioada negocierii ca un proces de construire a increderii intre partile aflate in negociere, in asa fel incat sa se creeze o perceptie reciproca despre felul in care fiecare candidat va fi capabil sa faca fata provocarilor aderarii. Mediile politice, economice, jurnalistice si academice din statele europene, si nu numai, au acordat o atentie speciala continutului si desfasurarii negocierilor de aderare. Fiecare din aceste medii au incercat sasi explice si proiecteze interesele fata de aceste negocieri, asa incat atitudinile si paradigmele de comunicare au evoluat pe parcursul deceniului din urma, la un moment dat generanduse perceptia ca procesul extinderii era cea mai proeminenta activitate a Uniunii Europene, chiar daca sa spus si, cel putin pe durata mandatului Comisiei Prodi, sa urmarit realizarea coeziva a extinderii si adancirii (reformei interne) Uniunii Europene. De aceea, astazi beneficiem de o literatura de specialitate si mai ales de o publicistica foarte bogata despre negocierile de aderare.
Vasile Puscas