Constructia inchisa, circulara, la nivel macrostructural, a Crailor de Curtea-Veche , atentia acordata ritmicei melodice a frazei, invitind la memorizare, recurenta motivelor dezvoltind arii semantice circumscrise poeticului: asfintitul, ruinele, marea, temele eului si altele justifica incadrarea cartii sub pecetea" poemului in proza, in care multitudinea de cimpuri semantice de sorginte lirica amplifica aria semantica suplimentara care insoteste fiecare termen, refuzind ordonarea demonstrativa, preferind combinatiile libere, dar de fiecare data motivate stilistic, enuntul fiind puternic marcat de subiectivitate, pina dincolo de pragul unde acesta se rasfringe asupra lui insusi.
Marcile stilului matein isi au originea intr-o viziune novatoare asupra limbii si literaturii si, implicit, asupra lumii. Expresia literara aflata la limita ermetismului se expliciteaza prin incar-catura stilistica generata la nivelul tuturor registrelor limbii. Lumea insasi este un text poetic, iar narativitatea devine un simplu pretext de organizare si de punere la incercare a cititorului, care se rezuma la un contact epidermic cu textul.
La nivel intertextual, Craii de Curtea-Veche trimite catre un sonet omonim din 1904, inclus mai tirziu in ciclul Pajere. Prezenta sintagmei-titlu in interiorul scrierii este un fapt obisnuit
in literatura artistica. In solutionarea tensiunii titlu-opera, scriitorul foloseste foarte original procedeul punerii in adintime" (mis en abyme). Evenimentul cel mai important din prima parte (in intimpinarea Crailor) coincide cu intrarea in scena a unui personaj episodic, dar plin de semnificatii, Pena Corcodusa, nebuna care propune insusi titlul cartii
|
)
