|
|
|
Din cuprins:
◊ Sacrificiul sinelui in ascensiunea mistica;
◊ Demonizarea eului si introspectia esuata;
◊ Asumarea transcendentei in metamorfozele suferintei;
◊ Ipostaza ontica a reculegerii in templu
|
Textul de fata propune patru studii avand ca tematica comuna reverberatiile transcendentei ce puncteaza insular si carismatic complexitatea ontica a mundaneitatii glisata pe extensia imanentului. Transcendenta ca finalitate a vointei ascensiunii mistice sub spectrul sacrificiului de sine, transcendenta drept abis ultim intemeietor dincolo de pulsatiile exterioare ale subiectului, abis ce se releva in strafulgerari celui care respinge demonizarea sinelui evitand alunecarea propriei introspectii in falsitati orgolioase, transcendenta ca imperiu izbavitor ce se deschide, prin ferestrele forate in imanent, spre tragedia suferintelor umane, transcendenta drept astru al sacralitatii templului iata patru ipostaze ale transcendentei raportate la tensiunile spiritului uman care resimte nu doar nostalgia energiilor transcendente, dar si chemarea ancestrala pe care aceste energii o proiecteaza spre paradigma fiintei omenesti. Raspunzand unei astfel de chemari survenite dinspre absolut, omul evoca implorator nu doar transcendenta, ci si repozitionarea sa intru transcendenta. Acest pas resurectionar este un titanic avant metafizic in care omul dobandeste noblete atemporala, iar transcendenta se releva ca demiurgie activa.
|
|
|
|
)
