Din cuprins:
- Top Gun: visul erotic al lui Reagan;
- Rap-ul si discursul radicalistilor de culoare;
- Razboiul mediatic;
- Madona: moda si imagine;
- De la Baudrillard la cyberpunk;
- Pedagogie media.

Numele lui Douglas Kellner este frecvent citat printre teoreticienii critici care s-au aplecat, staruitor si convingator, asupra fenomenului mediatic. Iar aceasta (cum ne previne, cu excesiva modestie, autorul), pusa acum la indemina cititorului roman, se vrea o analiza serioasa, cercetind conditiile si provocarile contemporaneitatii. Cultura - crede D. Kellner (si o afirma raspicat!) - nu a fost niciodata mai importanta. Iar cultura media, ca fenomen relativ recent, conduce la timpului liber, impregnind si dominind cotidianul, modelindu-l prin centralitatea consumului televizual. Iata de ce producerea si receptarea textelor culturale si, indeosebi, analiza lor cu instrumentar critic devin imperative in contextul bombardamentului mediatic la care sintem supusi. Doar asa, crede - indreptatit - autorul, vom intelege cultura si textura societala, sensul si efectele veritabilei bai mediatice, fara a ignora tectonica politica. Si fara a uita ca aceasta (v. p.8) nu poate fi scoasa din rama determinismului tehnologic dupa cum nu se poate lepada, intr-o lume interconectata, de sentimentul responsabilitatii la scara planetara. Ceea ce-si propune Douglas Kellner, recunoscind puterea mediatica, este tocmai necesara in domeniul criticii media (ca ). Inventariind reactiile teoretice, recunoscind febrilitatea concurentiala, chiar excomunicatorie a teoriilor rivale, autorul purcede la o analiza nemiloasa a imagisticii culturale, indeosebi a american, survolind un univers binar. Evaluarea si manipularea merg mina in mina pe acest teren . Iar lectura efectelor de manipulare il obliga la cercetarea cu ochi sociologic a problemelor si latentelor lumii contemporane (cu a sa supradoza de infotainment) pentru a descifra identitatea consumatorista in valmasagul schimbarilor si conflictelor care agita scena epocii noastre. Textele culturii media cer (si grija autorului pentru e repetat invocata) o scufundare in contextele istorice concrete. D. Kellner se explica pe indelete, dilatind Introducerea, inventariaza opiniile si ne propune pentru studiile culturale, sperind sa inchege sinteze de teorie sociala critica. Fiindca, repetam, contextualitatea e chiar obsesia semnatarului lucrarii. De unde si abundentele referinte la rasa, clasa, etnicitate, sexualitate, multiculturalism s.a. Cum imaginea are un rol-cheie in strategiile epocii, critica-diagnostic pe care o viseaza si vizeaza Kellner devine o pedagogie media. pe care le pune in circuit industria media nasc efecte ambivalente, contradictorii. Cultura media, ca activitate profund participativa nu uzeaza de reprezentari inocente, ci foloseste vehicule eficiente intr-o abundenta de bunuri si servicii, la scara populara. Incit astfel de studii critice, recunoscind polaritatea dominatie/rezistenta, ne ingaduie sa (ne) intelegem societatea. Adecvarea teoretica ar fi, desigur, prima conditie. Nu putem invoca la nesfirsit asa-zisa rezistenta a publicului cita vreme reproducerea formelor dominante de putere sociala (prin reproductibilitatea puterii simbolice) e o observatie la indemina. Identificarea cu ideologiile socio-politice (sau mesajele dominante), dincolo de controlul social, ii ingaduie autorului alte citeva subtile observatii: azi, indoctrinarea nu e rigida, tezista, ci seducatoare, de ventilatie mentala, cultura de larg consum generind prin infantilizare si manipulare efecte perverse, erodind . Intelegem de ce, iarasi, D. Kellner cere intii o percepere contextuala si apoi, neaparat, o teorie critica a societatii intr-o lume saturata de mass-media.