Este primul volum de poezie al lui Miguel de Unamuno publicat in Romania.
Indoiala existentiala, viata ca vis, religiozitatea, nostalgia copilariei si a tarii (in perioada exilului), satele si peisajele Spaniei ca tema de reflectie lirica, afirmarea sinelui, revolta impotriva mortii, cultul pentru intimitatea familiala sunt temele tratate cu predilectie in poeziile lui Miguel de Unamuno. Daca intrebarile metafizice tradeaza angoasele existentiale specifice mai ales primei etape, cea de-a doua etapa a creatiei este rezultatul unei evolutii lente, influentata de poezia specifica primelor trei decenii ale secolului XX, caracterizata nu printr-o impacare cu ceilalti sau printr-o conformare la moda timpului, ci prin afirmarea unui stil si a unei forme concise, in acord cu inspiratia de moment. De pilda, in Cancionero / Culegere de cantece, un fel de jurnal in versuri, cele 1 755 de poeme demonstreaza exuberanta creatoare, lupta pentru perfectiune si cucerirea esentei expresiei ce rezulta dintr-o mare incredere in puterea creatoare a cuvantului.
La o suta de ani de la scrierea unora dintre poeziile cuprinse in acest volum, la 75 de ani de la trecerea poetului Unamuno din viata visului in visul vietii, textele pastreaza nealterata ideea si prospetimea fiorului, semn ca trecerea timpului nu altereaza valoarea, ci o conserva, sporindu-i stralucirea.
|
)
