Intrebarea daca dialogul reflecta o discutie reala istoriceste, asa cum incearca sa ne incredinteze Sf. Augustin. Unul dintre cei mai reputati editori ai dialogului acorda credit total spuselor autorului, fiind de parere ca structura insasi a dialogului ar oferi un raspuns, in sensul ca am avea de-a face cu o discutie care a avut loc in realitate'* (Wudeveld, p.4). Prima parte a operei (-le 1-32), redactata in forma dialogala, ar reflecta discutia reala intre tata si fiu, reprodusa ulterior de Augustin cu fidelitate, iar partea a doua, de la 33 pina la sfirsit, asa-numita oratio continua, ar fi fost redactata de Augustin ulterior, fapt care ar fi dovedit si de aspectul mai elaborat, mai coerent si mai elegant din punct de vedere stilistic al acestei ultime parti Wudeveld invoca si argumentul ca in chiar partea dialogala replicile lui Adeodat sint mai scurte si contin in general raspunsuri simple la intrebari formulate de Augustin. In acelasi sens cu Wudeveld se pronunta si Postma, un alt Cercetator olandez.
Desigur ca o reproducere stenografica" a cuvintelor lui Adeodat este greu de presupus sa fi fost inregistrata in vreun fel, iar o doza apreciabila de idealizare" a talentului si ingeniozitatii filului sau este de inteles din partea lui Augustin, aproape ingrozit de geniul precoce al acestuia, cum aflam din pasajul citat mai sus din Confesiuni. Fapt este ca, dincolo de fireasca dragoste paterna, Augustin a fost impresionat de maturitatea si de puritatea morala a fiului sau, in contrast cu propria sa tinerete, pe care el insusi ne-o prezinta in primele carti ale Confesiunilor ca fiind afectata de o mare dezordine intelectuala si comportamentala.
Un foarte bun cunoscator al dialogului ca specie literara in primele Secole ale crestinismului este foarte transant cind afirma ca De Magistro se Prezinta ca o dezbatere metodica tipica, lipsita de indicatii temporale, in Care nu poate fi recunoscuta reproducerea unei convorbiri determinabile Istoric3, fn consecinta, inclinam sa credem ca Weioel, p.257, se afla cel mai Aproape de adevar cind vede in sustinerea de catre Augustin a istoricitatii Discutiei un gest de piosenie, un adevarat monumentum aere perennius pe Care tatal 1-a inchiant memoriei fiului sau, mort mult prea devreme. Obiceiul De a dedica unui fiu o opera filosofica sau chiar de a-1 lua partener de dialog Era un adevarat motiv literar in clasicitatea latina4. Exemplele din traditia Latina abunda in acest sens. Se pot cita dialogurile Libri ad Marcum de Cato sau De iure civili al lui Marcus Iunius Brutus; forma unui dialog Catihetic intre autor si fiul sau Marcus o prezinta si tratatul De officiis al lui Cicero.
|
)
