Poezie mistica romaneasca

Din Cuprins:
◊ Fenomenul mistic in spatiul culturii romane
◊ Exista o poezie mistica romaneasca?
◊ Misticism poetic la Eminescu, Blaga si Nichita Stanescu
◊ Daniil (Sandu) Tudor si chemarea "Rugului Aprins"
◊ Iluminare si vocatie mistica la Daniel Turcea
◊ Ioan Alexandru sau poezia existentei transfigurate
◊ Un contemplativ in era postmoderna: Nicolae Ionel
◊ Traian Dorz, poet al comuniunii
◊ Premise ale unei mistici feminine: Teodosia (Zorica) Latcu

Volumul propune o tema de dezbatere si de cercetare - poezia mistica -, inca neexplorata la noi, dar tratata cu un interes deosebit in literatura europeana. Mistica este partea cea mai elevata a unei culturi, locul in care se intalnesc religia, filozofia si literatura. Nefiind altceva decat trairea efectiva si cu o devotiune totala a sentimentului credintei, mistica este prezenta in orice religie. Printr-un lung proces de interiorizare si asceza, misticul ajunge, in cele din urma, la uniunea transformanta (unio mystica). Altfel spus, mistica este comuniunea cu Dumnezeu prin iubire, iar starile ce insotesc aceasta experienta a desavarsirii (dorul, bucuria, beatitudinea, extazul, revelatia) arata ca umanul nu se poate implini cu adevarat decat dincolo de uman. Poezia mistica este reflectarea traseului ascensional parcurs de indragostitul mistic, de la detasarea contemplativa pana la viziunile suprafiresti si incomu�icabile ale realitatii transcendente. Este in general o poezie a inaltelor aspiratii si a plenitudinii, dar nu lipsesc accentele grave, starile de tristete si de neliniste inerente unei astfel de aventuri.

Puiu Ionita