Perfect sincronizat cu reflectia teoretica occidentala, autorul acestei carti stie sa citeasca documentele cu un ochi proaspat si netulburat de prejudecati, ceea ce-l ajuta sa descopere idei noi si provocatoare chiar si in acele texte clasice la care recurgem automat, fara sa gandim, ca la niste citate investite simbolic cu autoritate de o intreaga traditie exegetica. E vorba de traditia criticii noastre estetizante, de care Adrian Tudurachi se delimiteaza ironic ori de cate ori se iveste prilejul, revendicandu-se in schimb, dar numai ca punct de pornire metodologic, de la scoala de sociologie literara a lui Paul Cornea. Resuscitata la un diapazon cultural infinit mai complex si mai subtil decat marxismul de odini-oara, perspectiva sociologica pe care ne-o propune acum autorul transforma studiul de fata intr-o minutioasa opera de arheologie culturala, menita a reconstitui geneza acelor concepte si idei-cheie (geniul, imitatia, folclorul etc.) invocate ori de cate ori suntem nevoiti sa ne referim la procesul de constituire si de modernizare a literaturii noastre nationale.
Antonio Patras
Cartea lui Adrian Tudurachi rastoarna perspectiva curenta asupra ideii de geniu si asaza intreaga discutie intr-o logica a economicului si a cantitatii surprinzatoare la prima vedere, dar atent si riguros motivata. Povestea aparitiei culturii noastre literare spusa prin figura multipla a genialitatii are de ce sa captiveze cititorul de azi si sa-l scoata din locurile comune vehiculate de manuale si istorii literare.
Oana Fotache
Paradoxul pe care ni-l propune cultura romana la inceputurile ei, asa cum il descifreaza Adrian Tudurachi, este acela al coexistentei unei maxime precaritati cu invocarea unui maxim de potential. Un spectacol intelectual fascinant, Fabrica de geniu este altceva, prin metoda, prin demersul analitic, prin propunerile de lectura ale unui interval al literaturii putin ofertant care dintr-o data se vede altfel.
Angelo Mitchievici
)
