|
|
|
Din cuprins:
- Fenomenologia puterii ;
- Putere si legitimare;
- Discursul politic si credibilitatea;
- Sofismele in discursul politic;
- Autoritate si putere;
- Sloganul in discursul politic.
|
Omniprezenta limbajului, diversificarea tot mai accentuata a formelor discursive pe care le adoptam in raport cu alteritatea, optiunea pentru un canal sau altul al "propagarii" discursului, conturarea tot mai evidenta a unor forme discursive care parca "agreseaza" prin imbinarea de proceduri multiple cu care isi intimpina receptorul (propaganda, publicitatea) nu sint acte gratuite ale aceluia sau acelora care produc astfel de interventii discursive, ci sint de-a dreptul "calculate", astfel incit sa se obtina efectul maxim al discursului asupra receptorului sau auditorilor. E vorba aici de eficientizarea actelor discursive pe care le producem, eficientizare care poate fi "masurata" ca relatie intre mijloacele discursive utilizate si rezultatul obtinut asupra auditoriului prin intermediul discursului. Pentru orice utilizator al acestui instrument atit de profitabil dar si de imprevizibil care e discursivitatea, intentia ultima este ca performanta obtinuta in urma unei interventii discursive sa fie maximala. Or, in momentul in care discursivitatea este privita prin prisma performantelor de carc ca este capabila in contexte si situatii diferite ne situam in. Dementul investigatiilor care tin de sfera retoricii.
In general vorbind si simplificind in mare masura situatiile atit de diversificate intilnite in practica discursiva, doua categorii de factori pot interveni pe linia influentarii performantei discursive, fie amplificind-o (daca discursul respccta cerintele induse de acesti factori), fie diminuind-o (daca discursul nu tine cont de anumite exigente marcate pe linia factorilor invocati). O prima categorie de factori au in vedere imaginea generala a discursivitatii, sint factori care influenteaza performanta discursiva in toate situatiile, la nivelul tuturor domeniilor si au cu aproximatie acelasi impact asupra tuturor categoriilor de auditoriu. Investigarea lor tine de retorica generala, de nucleul dur al unei analize asupra discursivitatii performative. Asupra unora dintre acesti factori cu valabilitate cvasiunivcrsala s-au oprit tratatele clasice de retorica, le-au analizat continutul si au evidentiat ilustratii semnificative. Ne dam seama ca rcspectarca legilor rationalitatii, imperativul claritatii si distinctiei in constructiilc discursive, utilizarea eficienta a figurilor retorice constituie exigente pe oare trebuie sa le respecte - in proportii diferite fireste - toate interventiile discursive pentru a exista un temei al performantei discursive. O a doua categorie de factori vizeaza imaginile sectoriale ale discursivitatii si aici se includ acei factori care tin de specificul domeniului in care se manifesta interventia discursiva. Fara indoiala ca, alaturi dc cerintele generale ale performantei discursive, fiecare domeniu are anumite cerinte care decurg din individualitatea sa.
|
|
|
|
)
