Profesor universitar dotat cu har, cercetator erudit si om de omenie, Demetrio Marin era un sapiens in sensul filosofiei stoice, cumulind virtuti cardinale ale unui homo latinus, cum sint gravitas, pius, iustus, si a lasat in memoria celor apropiati, ca un dar fara pret, imaginem vitae suae, luminata de geniul aristocratiei spirituale. Doct, dinamic, perseverent, traia cu entuziasm actele de cultura si stiinta, axate totdeauna pe problemele noi sau controversate, realizind o variata si o prodigioasa opera de filolog.
Contactul meu cu profesorul Demetrio Marin s-a realizat, in timpul dictaturii, prin corespondenta, intre anii 1972-1976. In toamna anului 1972, dupa ce ma intorsesem din Italia, de la Perugia, unde avusesem o bursa de trei luni, i-am scris profesorului Demetrio Marin, pe adresa Via Crisanzio 5, Bari, solicitindu-i sa trimita Bibliotecii Universtare din Iasi lucrari din opera sa. Raspunsul sau a fost prompt si pozitiv. Scrisorile primite si dedicatiile de pe cartile sale erau incalzite de nostalgia patriei si luminate de intelepciunea savantului. Dupa decesul sau in plina putere creatoare, am organizat o microsesiune la Societatea de Studii Clasice din Iasi, la care fostii sai colegi, dintre care mentionez pe acad. G. Ivanescu, prof. univ. dr. Stefan Cuciureanu, filologii clasici Nicolae Baran, Cicerone Calinescu si Gheorghe Condurache, au evocat patetic personalitatea acestui mare invatat.
|
)
