Eminescu tinar sau a doua mea fiinta este o carte noua despre Emincscu si reprezinta o tentativa care poate fi privita cu scepticism. Motivul este ca prejudecati Ic se mentin la noi inca destul de putem ice atunci cind se vorbeste despre reinterpretarea critica a unui marc clasic (scriitorul "vrednic de credinta" - sensul originar al cuvintului dassicus - prin perfectiunea artistica a operei si spiritul ci universal). Opinia, nu numai aceea obsteasca, se rezuma la doua atitudini diametral opuse: ori nu se mai poate spune nimic important despre creatia eminesciana, dupa ce numeroase studii i-au fost consacrate de-a lungul timpului, ori, daca te incumeti sa scrii totusi, despre ea, atunci trebuie sa afirmi lucruri cu totul noi, neaparat moderne si. daca se poate, chiar extraordinare.
Eminescu este de mult timp subiectul de capetenie al criticii si istorici noastre literare. Faptul se explica usor de vreme cc, ca geniu universal, Eminescu ne apare drept artistul- demiurg care a realizat in opera lui cea mai profunda si mai deplina sinteza a spiritului creator romanesc. Raminind rezistenta in fata actiunii macinatoare a timpului, creatia emines ciana se constituie, in perspectiva riguros selectiva a timpului ca o suma dc valori estctice unice si ca un tezaur de gindirc creatoare la care ne raportam continuu, spre intelegerea mai adinca a identitatii si integralitatii noastre spirituale in acest spatiu geografic. Eminescu este poetul nostru absolut, de necomparat cu nici unul dintre contemporanii sau urmasii sai, situat la zenitul intregii literaturi romane, chiar daca s-a inccrcat, acum un deceniu, pentru stabilirea unei alte "ierarhii", sa-i fie opus Maccdonski drept cap dc coloana si chintesenta a poeziei noastre moderne. Opera lui Eminescu inseamna pentm noi ceea ce pentru Goethe era creatia lui Shakespeare: o
enorma carte deschisa a destinului".
|
)
