Etnologia si studiul antecedentelor culturale. Peste aproximativ 500 de zile vom vorbi despre Europa secolului si mileniului in care ne aflam acum, cu admiratie ori cu indignare, cu nostalgie ori cu nepasare, cu deferenta sau cu nuante peiorative, cu insistenta sau din intimplare, etc. Indiferent, insa, de tonalitatile la care vom apela atunci, acestea vor reflecta, inevitabil, atit dominantele socioculturale curente, cit si o parte dintre antecedentele acestora.Oricite transformari ar cunoaste lumea europeana, in acest dramatic sfirsit de mileniu, factorii de continuitate si stabilitate vor ramine prevalenti si vor pastra acestui teritoriu o identitate indubitabila fata de restul continentelor. Prin urmare, experienta care provine din istoria unui spatiu sociocultural se mosteneste in mare parte si apare ca ceva selectat, verificat in timp sau ca o sinteza la producerea careia au contribuit toti cei care alcatuiesc acel spatiu.Cele aproximativ 200 de popoare sau etnii care au trait sau traiesc, inca, pe continentul nostru au ponderi diferite in structurarea mostenirii si a antecedentelor culturale pe care ne sprijinim astazi. J. Cuisenier, reputat etnolog francez, a inteles mai bine decit altii istoria devenirii culturale a Europei, rolurile socioculturale speciale jucate de numeroasele popoare din acest spatiu si, in consecinta, a avut cutezanta de a scrie aceasta lucrare, cu un titlu atit de cuprinzator: Etnologia Europei.Publicata intro prima editie in anul 1990, cartea a realizat, timp de un deceniu, un dublu scop: pe de o parte, ea a reamintit europenilor cit de dificil si de complicat a fost sa ajunga acolo unde sint, in ceea ce priveste cultura si civilizatia lor, iar, pe de alta parte, ii atentioneaza pe acestia ca dialogul interetnic este tot atit de necesar actualmente in prevenirea unor fenomene explozive ca si acum citeva sute sau mii de ani chiar daca ne aflam in proximitatea unui mileniu etichetat, deocamdata, numai cu superlative.In ultima instanta, avem de a face cu o carte lipsita de prejudecati, intrucit nu desconsidera nici una dintre etniile europene, indiferent de spatiul amplasarii lor, are o logica discursiva convingatoare, in pofida mozaicului problemelor abordate si, mai ales, evidentiaza un leitmotiv: Europa de astazi este o instituire obiectiva a ceea ce impun antecedentele ei istorice si culturale.Una dintre regulile stabilite de sociologul francez E. Durkheim intro metodologie de investigare a societatii ne spune ca argumentele explicatiilor asupra functionalitatii curente a vietii sociale se afla, intotdeauna, in faptele antecedente. Altfel spus, daca vrem sa intelegem bine societatea in care traim, atunci trebuie sa stim mai intii cum de a ajuns aceasta sa fie ceea ce este. n realizarea unui asemenea obiectiv, specialisti precum sociologii, eticienii, juristii, antropologii, lingvistii, economistii s.a. nu au alta varianta de ales decit aceea de a consulta concluziile etnologilor asupra obirsiei si evolutiei faptelor sociale.Ca actor al unui mediu sociocultural, orice individ are o imagine aproximativa despre acesta, cit si despre spatiile invecinate. Cu cit reperele cognitive apropriate de indivizi sint mai numeroase, adecvate unui spatiu mai larg decit cel comunitar rezidential si national, explicite pentru o perioada mai mare de timp si validate periodic prin rezultatele unor noi cercetari, cu atit viata individuala si colectiva capata garantiile continuitatii si eficientei.Pentru o persoana specializata excesiv intrun domeniu stiintific si profesional, cunoasterea etnologica apare drept ceva relativ gratuit, dezvaluitor de pitoresc si de picanterii. n acest caz, avem de a face, evident, cu o atitudine superficiala fata de etnologie si, implicit, considerarea acesteia aidoma unei discipline minore in raport cu geografia, istoria, sociologia, filosofia etc., adica o .Nu lipseste nici polul opus in privinta judecarii statutului etnologiei. Astfel, unii teoreticieni o considera o intrucit studiaza un obiect atit de greu accesibil precum starile arhaice si traditionale ale culturilor si civilizatiilor popoarelor.Dincolo de disputele, oarecum sterile, privitoare la impozanta statutului acestei stiinte, ramine urmatoarea concluzie: etnologia studiaza antecedentele culturilor actuale si, daca este cazul, prelungirea exagerata, anacronica a acestora in stadiile culturale evoluate.Lucrarea de fata este un exemplu reusit de identificare a obiectului etnologiei, in principal sub forma antecedentelor culturale si mai putin in cea de a doua ipostaza: prelungirea retardata a continuturilor si a formelor culturale.
|
)
