Europa socialistilor

Din cuprins:
- Catre un progres nedefinit al fiintei umane;
- Ruptura provocata de Primul Razboi Mondial;
- Un colos cu picioare de lut;
- Reconstructia Internationalei;
- Traversarea desertului;
- Reinnoirea socialismului european.

A vorbi despre socialism in aceste momente ale sfirsitului de secol XX nu este deloc un lucru usor. Socialismul a fost prins in viltoarea confruntarilor de idei reprezentata de (asa cum sugestiv a fost numit de Eric Hobsbawm) si nu de putine ori a contribuit la transformarea societatii umane. Insa, cel mai dificil lucru in a privi miscarea socialista consta in faptul ca, inainte de toate, ea a fost o simpla speranta a unor oameni care nu acceptau societatea in care traiau si care credeau ca aceasta poate fi schimbata in bine. Produs al modernitatii, socialismul nu poate fi insa inteles in afara unor idei premoderne. Ideile milenariste de constructie a unei altfel de societati, dupa ce fosta societate a fost distrusa, iar oamenii au fost supusi unui ritual de purificare isi vor gasi corespondentul politic intr-o parte a primelor idei socialiste (socialistii revolutionari). Acestea au avut un impact major ca urmare a intilnirii cu ideea de revolutie, asa cum a aparut ea formulata in 1789. Revolutia a fost privita ca un act purificator prin care oamenii pot accede spre un alt tip de societate, furia maselor si justitia revolutionara jucind rolul apocaliptic al unui Dumnezeu care imparte dreptatea pentru eternitate. Prin intermediul lui Jean-Jacques Rousseau, socialismul va prelua ideile egalitatii crestine a oamenilor (ca fii ai aceluiasi Tata) si a fraternitatii propuse de credinciosii intru Hristos. In viziunea sa, inegalitatile sint de nejustificat; oamenii trebuie sa se bucure de drepturi civile egale, iar excesele de bogatie sau de saracie nu pot fi tolerate, intrucit ele duc la incalcarea drepturilor si libertatilor umane. Opinia publica ar fi trebuit sa devina principalul garant al libertatilor si drepturilor prin incurajarea principalelor virtuti ale societatii: simplitatea, altruismul si fraternitatea. Dincolo de farmecul pe care scrierile sale il degaja, Rousseau a lasat o serie de probleme fara raspuns: el a alimentat indirect ideea conform careia, atunci cind cauza este dreapta, binele si libertatea sint unul si acelasi lucru. Filosoful francez ar fi dorit ca oamenii sa urmareasca in primul rind dezvoltarea propriei personalitati, dar opinia publica, acea mina divina care trebuia sa garanteze buna conduita a oamenilor, putea fi o noua forma de tiranie in care majoritatea sa-si impuna propriile optiuni in detrimentul unei minoritati condamnate la anihilarea identitatii.